Un an fără Ioana Costaș: Lansare de carte omagială la Bedeciu

Sâmbăta ce tocmai a trecut a marcat un eveniment profund și emoționant în satul Bedeciu, Mănăstireni. Intelectuali, colaboratori, prieteni și familia Ioanei Costaș s-au adunat pentru a o omagia pe cea care a luminat cu prezența sa scurtă, de doar 36 ani, această lume.

Ioana a fost primul director român din întreaga istorie a institutelor franceze din România. Ea a absolvit Facultatea de Litere a prestigioasei Universități „Babeș-Bolyai”, și și-a susținut cu succes teza de doctorat la cea mai renumită universitate din Franța, Sorbona. Lucrarea sa a fost dedicată celebrului Guillaume Apollinaire (1880-1918), poet, prozator și critic literar, considerat un precursor al suprarealismului.

A trecut un an de când Ioana Costaș a pășit în eternitate, dar amintirea sa rămâne la fel de vie pentru toți cei care au avut privilegiul să o cunoască. Slujba de parastas a fost săvârșită în biserica din sat și a fost îndrumată de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ceremonia a fost deosebit de emoționantă, iar toți cei prezenți au cântat cu lacrimi în ochi alături de preoți pentru a aduce un omagiu memoriei Ioanei Costaș, demonstrând o eleganță a spiritului covârșitoare. ÎPS Andrei a încercat să aline sufletele îndurerate ale celor apropiați Ioanei prin cuvintele sale pline de înțelepciune și har, pornind de la celebrul citat al lui Lucian Blaga:

„Oprește, Doamne, trecerea! Știu că unde nu e moarte nu e nici iubire – și totuși, Te rog; oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea.”

Deși moartea este un prag spre lumea veșnică și spre împărăția lui Dumnezeu, ÎPS Andrei a vorbit din poziția sa umană, care înțelege durerea pământească care rămâne în urma celor care pleacă, dând dovadă de o empatie mângâitoare, care a oferit un moment de liniște celor prezenți în biserică. La finalul slujbei, doamna Simona Jișa, conferențiar la Facultatea de Litere, la universitatea „Babeș-Bolyai”, prietenă și colegă regretatei Ioana Costaș a prezentat cele două proiecte editoriale proaspăt ieșite de la tipar, în memoria Ioanei, două volume speciale, semnate Olivia-Ioana Costaș: „Apollinaire ou la flânerie esthétique – Apollinaire sau hoinăreala estetică”, ediție în limba franceză îngrijită de doamna Simona Jișa, care este chiar teza de doctorat a Ioanei și „Ce am iubit la Alina este cum se spală pe dinți și alte născociri”, dedicat fiicei sale, Ileana, care conține o colecție de poeme ale Ioanei, dar și o colecție de mesaje-portret adunate de la prieteni, colegi sau apropiați ai familiei și mai multe fotografii din arhiva personală a lui Sorin Costaș, soțul Ioanei.

Volumul de poeme ne prezintă sinele Ioanei care nu cunoștea sfârșitul, un spirit ludic și înțelept în același timp, așa cum și-l amintesc toți. Una dintre ultimele dorințe ale Ioanei a fost publicarea acestui volum de poeme. Astfel, prin acesta, Ioana ne încântă din nou cu o altă față a sa, ascunsă pe hârtie, demascată acum. Gustul dulce-amar care nu te lasă în pace în timpul lecturii acestor poeme are și el rolul său. E o invitație la meditație asupra efemerității, asupra umanului, asupra timpului atât de scurt care ne este oferit în acest corp. De asemenea, e o invitație la desfătare cu micile bucurii ale acestei vieți. O desfătare jucăușă, autentică, în care bucuria guvernează fiecare acțiune și fiecare gând. Ioana se joacă în aceste poeme cu copilul care a trăit etern în ea. Auto-ironia, bucuria simplă și informalul acestor versuri sunt un îndemn la prețuire; prețuirea fiecărei clipe pe acest pământ.

Mara A. MUNTEAN