UE: un reprezentant pentru drepturile omului contestat

Le Temps

Noul reprezentant special al UE pentru drepturile omului, Stavros Lambrinidis, nu va avea o sarcină uşoară la Bruxelles. Fostul ministru grec de externe a fost numit în acest post la 27 iulie, iar experţii din acest domeniu sînt îngrijoraţi de marja de manevră a acestuia şi de gradul de cunoaştere a dosarelor.

Stavros Lambrinidis, 50 de ani, fost vice-preşedinte social-democrat al Parlamentului European, a obţinut acest post, potrivit mai multor surse de la Bruxelles, datorită sprijinului europarlamentarilor. Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al UE pentru politica externă şi de securitate, este criticată mai ales pentru că a respins candidatura ambasadorului francez pentru drepturile omului, François Zimmeray, care are o amplă experienţă în acest post.

Stavros Lambrinidis îşi va ocupa postul la 1 septembrie, pentru un mandat de doi ani. În teorie, el va fi cel care se va ocupa de aplicarea noii strategii comunitare în domeniul drepturilor omului adoptată în iunie 2012. Dar încă nu sînt clare nici competenţele sale, nici mijloacele de care va dispune în cadrul Serviciului European de Acţiune Externă (SEAE).

Va trebui el, de exemplu, să prezinte un raport public anual similar cu cel pe care Departamentul american de stat îl elaborează în fiecare an? Va putea el să coordoneze, împreună cu Parlamentul European, anchete sau audieri legate de situaţii problematice din domeniul drepturilor? Sau va fi lipsit de orice capacitate efectivă de mobilizare diplomatică, aşa cum se tem deja ONG-urile de la Bruxelles, rămînînd doar un interlocutor obişnuit al europarlamentarilor?

Testul va fi, potrivit experţilor, capacitatea sa de a se face auzit de miniştrii de externe ai statelor membre. “El trebuie să se bazeze pe ţările cele mai avansate în acest domeniu şi să identifice elementul specific”, se spune la Bruxelles, unde scurta durată a mandatului său este interpretată ca o “perioadă de încălzire”. Greşeala ar fi, potrivit experţilor, ca Stavros Lambrinidis să devină “o maşină de produs comunicate”, fără efect în teren, în loc să colaboreze cu ambasadele europene cu privire, de exemplu, la subiectul din ce în ce mai crucial al sancţiunilor, contactele cu disidenţii şi aspecte mai precise precum sprijinul prin internet pentru militanţi ai drepturilor omului. Un început ar fi, spun diplomaţii de la Bruxelles, numirea în fiecare ambasadă a UE a unui ataşat pentru drepturile omului.

De formaţie avocat, un obişnuit al Statelor Unite, Stavros Lambrinidis a sperat într-o vreme că va obţine postul de secretar general adjunct al ONU pe probleme de informare. Coordonarea rolului său cu cel al Agenţiei Europene pentru Drepturile Fundamentale, creată în 2007 la Viena, cu cel al Înaltului Comisar pentru drepturile omului al Consiliului Europei, de la Strasbourg (în prezent este letonul Nils Muižnieks) şi cu cel al Înaltului Comisariat al ONU de la Geneva va fi, de asemenea, decisivă.