UE stopează lucrările Babilonului

În nimicnicia noastră, de mici pungaşi, şperţari, şmenari etc. uităm că în lumea asta există lucruri cu adevărat importante. De care depinde supravieţuirea speciei. Nemerniciile ne ocupă tot timpul şi, iată, de sub năframa de Dâmboviţa nu se vede broboada de la Bruxelles.

La Valletta, în Malta s-au adunat capetele Evropei şi au emanat. Merkel, Hollande şi gaşca au făcut ciocul mic şi, de parcă s-ar fi născut la Ploieşti, au cârmit-o. E drept că nu ei au dat tonul, dar şi-au dat seama că-i groasă şi s-au aliniat celor evropeni care nu mai vor să continue ridicarea marii bulibăşeli a popoarelor pe bătrânul Continent.

Mai exact, nu mai vor imigranţi!

Nici noi n-am vrut, noi, adică popoarele creştine ce au făurit o anume cultură în acest colţ de lume. Dar cei mânjiţi, vânduţi, inconştienţi, răuvoitori etc. au ţinut cu tot dinadinsul să  croşeteze în aşa fel politichia lumii, încât amestecul dintre creştini şi musulmani să devină faptă. Şi, ca altădată în Peninsula Iberică sau Balcani, lumea să fie sub umbra semilunii, Coranului fundamentalist, arabescurilor Califatului biciuite de vânturile pustiului.

De ce abia acum?

Explicaţiile pot fi multe şi, neîndoielnic, situaţia internaţională a făcut ca aceste oficialităţi ale unor ţări dezvoltate din UE să-şi reconsidere atitudinea. Poate că este numai o întreprindere de faţadă, până trece valul – vorba aia. Dar problema imigranţilor a devenit una de maximă seriozitate. A spus-o clar şi răspicat Donald Trump, noul preşedinte al SUA. Sigur, decretul radical pe care l-a dat imediat după instalarea la Casa Albă a bulversat lumea, au apărut o serie de disfuncţii, dar acestea se pot rezolva punctual, în funcţie de necesităţi. Aşadar, o primă concluzie ar fi că UE, cu tot comportamentul de cocoş îmbufnat, nu poate să facă altfel decât SUA. Apoi, să nu uităm: în Germania şi Franţa sunt prevăzute alegeri. Tanti Merkel mai vrea! E o ambiţie a fizicienei de renume mondial să-l depăşească pe Matusalem în funcţia de cancelar (veşnic) al nemţilor de pretutindeni. Oricât de arabi ar fi ei! Hollande se laudă că nu mai candidează, dar nici nu poate să intre între filele istoriei din Hexagon că a lăsat locul vacant de la Elisee extremiştilor.

În Malta s-au stabilit o serie de măsuri care să ducă la o mai strânsă cooperare cu Libia şi ţările nord-africane pentru stoparea imigraţiei din Marea Mediterană. Ca să nu dea cu totul înapoi s-a folosit şi cuvântul „ilegală”, dar, sperăm, că modelul american va fi aplicat şi în  Uniunea Europeană. Iar lipsa berberilor va fi „totală”.

Dar, pentru a arăta lumii şi, mai, ales alegătorilor proprii că sunt expiraţi. atât cancelarul Germaniei cât şi preşedintele Franţei au trasat, discret e drept, o nouă linie de demarcaţie în războiul economic cu Statele Unite ale Americii. Şi au anunţat direcţia viitoare a comerţului UE:  China! Răzbunare pe Marea Britanie care, înghesuită de condiţiile draconice de după Brexit s-a refugiat sub umbrela SUA. Infantilism, desigur, cu atât mai mult cu cât UE are nevoie de piaţa americană. E drept: şi reciproca e valabilă. Aşa că aşteptăm cu interes o nouă generaţie de lideri în aceste ţări, care să traseze viitorul cooperării mondiale.

În toate domeniile, desigur.

Radu VIDA