Ucigaşii de lux

RADU VIDA

Printre atîtea probleme cotidiene, pot să bănui că numai de bubulii de la societăţile de evaluare nu vă pasă! Dar, cu toate acestea, ele sînt ca umbra rece ce-o purtăm, marcîndu-ne destinul.

Dau note. Urcă sau coboară. Mîngîie sau ucid. Mişcă soarele şi celelalte stele, cum spunea bătrînul Dante, şi trimit spre infernul neiertător pe oricine mişcă în front. Indicatori economici, decizii, burse: toate acestea  într-o splendidă interacţiune şi, totodată, magnifică singurătate. Vreau să spun că lumea, cel puţin economică, este extraordinar de legată, dependentă de orice se întîmplă pe acest tîrîm, dar, pe de altă parte, fiecare moare singur (trăgînd sau nu după el pe unii sau pe alţii). Ucigaşii de lux, însă, stau în birourile lor confortabile şi, printr-un simplu click, hotărăsc destine. Şi distrug perspective. Standard & Poor’s, spre exemplu a dat dovadă de un sinistru comportament de criminal în serie (mare!), doar prin declaraţiile pe care le-a făcut dăunăzi.

Ameninţau!
Ameninţau statele din G20, în speţă Statele Unite ale Americii şi Japonia, cu scăderea ratingului de ţară. Nimic neobişnuit, pînă aici, dacă ne gîndim la faptul că, prin natura lor, aceste entităţi sînt create pentru a… supraveghea, într-un fel, tot ceea ce afectează lumea economică. Surpriza, însă, vine din motivarea ameninţării: vor abate furtuna scăderii ratingului pentru că, aceste ţări, o duc prea bine!!! Am încercat să… traduc adevărul din spatele cuvintelor frumos înşiruite şi n-am găsit decît cinism suveran şi ipocrizie făţarnică. Zic cei de la S&P că statele vizate (reţineţi, cele mai bogate!) trebuie să reducă procentul de creşteri ale cheltuielilor din sistemul public de sănătate şi alte costuri induse de îmbătrînirea populaţiei.

Trebuie, cu alte cuvinte, modificate sistemele de protecţie socială pentru a nu deveni nesustenabile. În aceste condiţii, „modificare” nu este altceva decît un eufemism pentru „scădere”, ceea ce, în ansamblul protecţiei sociale pe care o asigură statul pentru populaţie, se traduce prin crimă împotriva celor care au păşit în categoria celor de vîrsta a 3-a. Mergînd mai departe pe firul logicii ciudate a minţilor criminale ale celor care deservesc S&P, constatăm că „reformă” înseamnă, de fapt, scăderea cheltuielilor cu asistenţa socială şi, în ultimă instanţă, decimarea în masă a vîrstnicilor. Mai pe înţelesul tuturor: diminuarea, dacă nu chiar eliminarea serviciilor medicale plătite de stat şi condamnarea unei bune părţi a populaţiei la privaţiuni de susţinere socială.

Să nu credeţi că dacă este vorba despre Japonia sau SUA termenii ecuaţiei se schimbă. Pentru că, la nivelul lor, există milioane şi milioane de oameni care nu-şi permit asistenţă medicală plătită, după cum există alte milioane şi milioane de semeni care supravieţuiesc (din varii motive) din contribuţiile sociale plătite de generaţiile anterioare. Rămîne ca guvernele să se ocupe numai de înarmare eficientă şi evitarea unor conflicte între state?!

Dacă e să aruncăm o repede privire asupra ceea ce se întîmplă la noi, este evident că deficitul structural din capitolul pensii ne va duce, foarte repede,  la un rating de „junk” (gunoi). În aceste condiţii, nu cred că există altă soluţie decît forţarea statelor de a căuta mereu să creeze noi locuri de muncă.
Uşor de propus, greu de realizat!