TVR

Radu VIDA

E bai! Tot mai mare. Şi mai de nerezolvat. Televiziunea publică are datorii cum n-a avut niciodată. Şi – culmea! – nici nu sînt justificate. Sau, mai bine spus, au o singură justificare: managementul prost. Foarte prost. Nu e nevoie să insistăm asupra faptului că TVR nu şi-a structurat necesităţile, după publicul larg căruia i se adresează. Este suficient să spunem că interese dintre cele mai diverse au condus la realizarea unor emisiuni cu impact minim asupra telespectatorilor. Iar în acest caz, vina o poartă necunoaşterea aşa-numitului management al haosului, în care e nevoie de concentrare pe problemele de instabilitate şi entropie.

Să le luam pe rînd.
Televiziunea publică a fost şi este o excelentă vacă de muls. Iar dezechilibrele s-au produs între angajaţii efectivi şi colaboratorii ocazionali. Foarte ocazionali, am putea spune. Nu-i vorbă, că şi dintre cei cu carte de muncă s-au selectat persoane care, cu tupeu şi pilele aferente, au făcut din acest loc de muncă un fel de sinecură. Pe de o parte, salarii exorbitante, pentru o muncă pe cît de facilă, pe atît de inutilă! Sigur că orele de emisie trebuiau acoperite, aşa că revenea unei părţi a personalului de a face muncă înzecită. Pe de altă parte, n-a fost folosită la justa valoare dezvoltarea studiourilor teritoriale. Preferîndu-se izolarea acestora şi comasarea emisiunilor pe un singur program, cu efecte în ceea ce priveşte raportul dezastruos dintre acoperirea cu ştiri şi cantitatea de informaţie la un element al mesajului transmis. Acest raport, dezechilibrat, în cazul nostru, care indică aplicarea greşită în sistem a teoriei informaţiei, are drept consecinţă „plecarea” de pe post a privitorului şi cuibărirea „în alte zări”. Asta, pentru satisfacerea setei de informaţie. Nu este mai puţin adevărat că acelaşi „clic” se dă şi în cazul talk-show-uri lor şi al filmelor de proastă calitate.

Nu dorim să intrăm în teoria managementului (multiplicatori, spre exemplu), dar, rezultatele grilelor de program, iniţiate şi aprobate de către managerii directori generali şi preşedinţi, totodată, n-au fost validate de realitate. Să luăm doar sportul: aducător de bani, reclame şi satisfacţie din partea telespectatorilor. Fotbalul, cred, a fost cuvîntul de ordine! În cel internaţional s-au cheltuit saci de bani pentru preluarea transmisiilor unor meciuri, e drept, de bună calitate, iar la competiţiile interne s-au dat toate gunoaiele. Eliminînd, totodată, rezultatele excepţionale ale unor ramuri de sport mai puţin… vizibile, dar cu impact asupra unui larg cerc de public ţintă. Trebuie spus că, dacă fiecare din TVR a produs cîte ceva, ei, bine, managerii n-au produs nimic. Decît, poate, pagube materiale şi morale. Nimeni dintre capii televiziunii publice nu s-a ocupat nici de managementul intuitiv. Acolo, sus, în aerul rarefiat al conducerii superioare, unde doar relaţiile şi interesele contează, n-a mai fost timp de cunoaşterea intuitivă şi raţională: a personalului, în primul rînd, a celui care, prin reclama lui, dă banul şi, deci, face posibil mersul înainte al structurii organizaţionale, pînă la urmă. După cum nici publicul n-a fost selectat, ca să zic aşa, considerîndu-se că o televiziune generalistă trebuie să dea de toate şi mai nimic de calitate.

S-a dovedit că şi managementul de tip gestionar a fost defectuos. Iar acum, cînd în fruntea instituţiei se află tot un neprofesionist (una este să faci o emisiune cu un invitat haios, să-i spunem, şi cu totul altceva să conduci această navă, în care nu Noe are cea mai mare importanţă, ci fiinţele îmbarcate pe punte.) Scrisoarea directorului general, scriitorul Stelian Tănase, către preşedintele ţării este un gest pe cît de disperat, pe atît de deplasat. Banii s-au risipit, iar creditori n-au ce face cu vorbele meşteşugite sau nu ale unui politician. Fie el şi preşedintele ţării. Datoriile trebuie rambursate. Iar gestionarea TVR făcută cu acea responsabilitate care spune că nu se poate băga mîna în sacul fără fund, fără să dai nimic în schimb.