Turismul catonian

RADU VIDA

Aşa-i cînd vopseşti gardul… Iar leopardul de după e mai mult pisică, tot felină, da’ pîrîtă. Nu ne putem adapta împrejurării după care turismul este o afacere. Partea bucolică, frumuseţile patriei, peisajul mirific, e poezie. Care, sincer, n-are nici o legătură cu veniturile, încasările, profitul şi alte cele. E nevoie de încredere. Cu alte cuvinte, cuvîntul dat să fie respectat! Şi, încă ceva: pentru ca o afacere să meargă, trebuie investit. Fuşereala, învîrteala de moment, spolierea de o clipă nu păcăleşte pe nimeni. Pentru că ajungem din nou la felina vărgată, care, de fapt, e o mîţă plouată.

În turismul românesc s-a dat alarma: cică turoperatorii de mare calibru TUI şi ITS s-ar dori retraşi de pe piaţa noastră. Motive? Un milion.

Nu noi şi, mai ales, nu în zilele noastre s-a inventat roata. Aşa că trebuie spus adevărul: noi am dus-o bine cu turismul. Condiţiile naturale, precum şi investiţiile anilor ’70 au atras numeroşi turişti străini. Şi să ne înţelegem: nici pe vremea aceea nu aveam drumuri, iar turistul nu venea să tragă cu ochiul la regimul politic, dictatorial, al lu’ Ceauşescu. Venea pentru că, aici, găsea ape termale tămăduitoare,  un litoral dichisit, mîncare şi băutură ‘’la burtă’’ (aşa se numea all inclusive-ul comunist). Sigur, peisaj şi viaţă naturală, sănătoasă, cum nici J.J. Rouseau nu visase. Totul – atenţie! – la preţuri de nimic. Cel puţin pentru cei care veneau cu un pumn de dolari sau mărci vest-germane şi coroane suedeze. Şi (cei mai tineri o să rămînă surprinşi) exista şi în fel de turism de ‘’afaceri’’. Drumul spre Făget se numea Via Regia, iar puzderia de italieni strigau în faţa luxosului hotel Continental: Andiamo carricare, tropmare o pipare!

Vremurile acelea au apus. Pentru că lumea a mers înainte. Povestea cu cortul şi drumeţia prin sălbăticie s-a terminat, autostrăzile au cuvîntul, toată lumea vrea 5 stele,  adrenalină cu wireless, conexiune cu dracu’ şi chiar cu măsa dacă se poate. Şi, cînd ceva nu e pe gratis, străinul strîmbă din nas. Glumeam. Dar, adevărul e că pretenţiile-s cît casa, criza e şi pe ei şi pe noi, iar lucrurile scîrţîie. Evident că turoperatorii serioşi au negociat şi au obţinut cîteva clauze pe care, se înţelege, Guvernul României nu le-a respectat. Şi, zău, nu-i de colo să auzi că politicienii lu’ Mitică s-au angajat să promoveze brandul României în valoare de 3 milioane de euro, dar să se işte scandal şi cînd se ‘’descoperă’’ că s-au dat cîteva sute de mii pentru concertul de promovare a unor cîntăreţi de marcă.

S-a construit mult şi, credeţi-mă, e cu totul şi cu totul schimbată faţa staţiunilor Geoagiu Băi, Orşova, Sovata, Ocna Şugatag sau Amara. Nu trebuie să ne fie ruşine nici cu  Figa, Dej sau Cojocna şi Turda. Avem condiţii minunate în jurul Sibiului, la Vatra Dornei şi Suceava  e o încîntare să-ţi petreci cîteva zile, dar e şi multă paragină la Borsec, Sîngeorz sau Malnaş Băi. (Locuri unde, între noi fie vorba, nu mai merge aproape nimeni). Poate că ne-am aliniat prea repede la preţurile ‘’mai marilor lumii’’, poate că nu ştim să păstrăm curăţenie nemţească în peisaj. Dar nici că am scris testamentul turismul românesc pentru viitorime. Nu spun asta pentru că fac front comun cu nostalgicii bucolico-idilici ai turismului sălbatec, nici pentru că ţin la un fel de patriotism de doi bani. Dar, trebuie să recunoaştem, sîntem la început de drum. Din păcate!
Şi dacă guvernanţii ar face ceea ce ar trebui făcut…