Turism vs Economie

RADU VIDA

România pe drumuri…

Era o sintagmă de dinainte de ’89, care… miştocărea o celebră lucrare la vremea ei: România pedrumul construirii… Parodie folclorică, vas’zică, cu multe şi nenumărate semnificaţii. Fac această paralelă cu zilele noastre, pentru că, iată, Guvernul, la rectificare, alocă bani frumoşi pentru turism. Şi pentru tot felul de alte nevoi.

Aşa este într-o ţară. Totul e important şi totul trebuie rezolvat. Dezvoltat. Îmbunătăţit. Adaptat noilor cerinţe. Şi totul se face cu bani, desigur. Numai că, în tot efortul acesta „de ridicare pe noi culmi de progres şi civilizaţie” priorităţile contează cel mai mult. Mai ales când nu prea ai bani, când şi din ce ai se fură cu lopata, iar ce rămâne trebuie drămuit cu cea mai mare grijă.

S-au dat, aşadar, 43 de milioane de lei pentru turism. Premierul a fost foarte mândru de ispravă, iar secretarul de stat, responsabil cu Autoritatea Naţională pentru Turism a… ieşit la televizor. Să se laude.

Să ne înţelegem: nu zic că-i rău. Autorităţile au explicat că e nevoie de continuarea unor lucrări în staţiuni altădată înfloritoare: Borsec, Govora, Voineasa, Câmpulung Moldovenesc, Petroşani, Lupeni…

Cârciumi, baze de agrement şi sănătate, hoteluri…

Investiţii în care s-au avântat cei mai mulţi dintre investitorii de după ’89. Şi au reuşit să facă lucruri minunate, să implementeze standarde la care nici că visam vreodată. (Sigur, cu personalul şi calitatea serviciilor mai sunt probleme, dar în timp, cu şcoală şi ceva ambiţie, se rezolvă şi aceste neajunsuri).

Suntem însă o ţară care nu se poate susţine financiar. Nu putem plăti pensii, decât împrumutându-ne perpetuu, nu putem rezolva creşterea calităţii vieţii, a salariilor, cu alte cuvinte, decât luând de aici şi lăsând gaură ‘colo, nu putem… Da’ câte nu putem! Există o singură explicaţie pentru această… neputinţă: lipsa unei  economii solide, a unei industrii performante şi a unei agriculturi intensive.

Aici, în aceste sectoare nu se bagă nimeni să investească. Sau, dacă o fac, se cheamă că-i jăcmăneală, interes doar pentru profit personal şi sărăcie pentru oameni. N-avem nimic, dar importăm de toate, nu producem, dar ne plângem că nu putem ba aia, ba aialaltă… Sigur, şi turismul este important. Dar la o cramă lucrează 2-3 oameni, pe când in industria ce susţine vinicultura câteva mii: la un hotel de mari dimensiuni există 20-50 de angajaţi, dar în industrii care furnizează echipamente hoteliere sunt cuprinşi sute şi sute de oameni.

Nu vreau să lungesc vorba.

Cele 43 de milioane de lei, alocaţi la rectificarea bugetară puteau fi folosiţi pentru a înlesni credite cu dobânzi „0″ pentru cei care vor să investească în industria furnizoare pentru turism. Am fi avut şi acoperire naţională, şi export, şi locuri de muncă, şi salarii, şi venituri la buget… Şi Grecia trăieşte din turism, veţi zice. De acord. Dar completez: şi Elveţia! Iar diferenţa dintre cele două ţări e că Grecia, cu tot turismul ei înfloritor, e la marginea prăpastiei, pe când Elveţia, care are şi o solidă industrie (nu numai de turism) se situează printre primele ţări din lume în ceea ce priveşte nivelul de trai, asigurarea locurilor de muncă, democraţie etc.

Când şi la noi se va naşte un guvern responsabil şi mai puţin obedient faţă de cei care vor să ne ţină doar slavi ai burţilor şi altor nevoi primare, atunci vom putea şi noi să pornim pe un drum care să zărească luminiţa de la capătul tunelului.

Până atunci…