Turcii

RADU VIDA

Recenta tentativă de lovitură de stat din Turcia a scos la iveală un lucru ciudat: toţi românaşii au căinat situaţia! Ciudăţenia nu vine din istoria… zbuciumată pe care am avut-o împreună şi nici măcar din vremurile moderne, când ne plimbăm spre Kuşadai. Ci, mai degrabă, din acel „suflet milos”, care deplânge cu „vai, săracii!” pe toţi cei aflaţi în suferinţă. Iar liderii occidentali se îmbată cu apa rece a democraţiei şi libertăţile lor.

Problema nu este dacă o parte din această populaţie ar fi vrut să-l lase fără şalvari pe preşedintele Erdogan. Nici dacă militarii rebeli aveau sau nu dreptate când au pornit puciul.

Turcii n-au uitat şi visează, în continuare, la semiluna care trebuie să cuprindă toată Evropa. Şi din acest motiv, au făcut totul pentru a adormi vigilenţa cancelariilor occidentale şi vrerea celor mulţi de pe Bătrânul Continent. Cum au reuşit? Tot cu ajutor american. S-au înarmat pe cinste şi s-au blindat cu datorii iertate la timp, ajungând una dintre cele mai moderne armate ale planetei. Un milion de soldaţi sub arme permanent; 700 de nave de război; 250 aparate performante de zbor; 90 de bombe nucleare. Un inventar demn de… furnizori, care, în dorinţa lor de a băga mereu zâzanie pe unde trec, au pus în coasta Europei un gigant rebel şi supus, totodată. Şi, cu toate că, din punct de vedere geografic, doar 3 la sută din teritoriul ţării se află în Europa, Turcia are şanse reale să-şi vâre tot fizicul în UE şi cu celelalte 93 de părţi asiatice. Şi nu de oricare. Pentru că această ţară se află la poarta Orientului Mijlociu. Iar prin cele Anatolii curge sânge de islamişti fundamentalişti, cu toată aparenţa de modernizare de după Ataturk.

Clivajele sunt însă evidente.

Populaţia „trăieşte cu Profetul în casă”, iar armata este una dintre cele mai active entităţi, care, de cele mai multe ori, pune de câte o rebeliune.

Acum, turcii au mai dobândit o calitate: i-au împământenit pe ceilalţi musulmani, fugiţi din faţa urgiilor americane. Irakieni, iranieni, sirieni, algerieni…, ca să nu mai vorbim de „multietnicii ISIS” ce s-au infiltrat în această ţară. Şi aşteaptă semnalul.

Să nu credeţi că este o abordare prăpăstioasă a celor întâmplate aici. Islamul se vrea stăpân pe Europa şi asta este politica „pas cu pas” a tuturor ţărilor care îl slăvesc pe Alah şi Mohamed.

Migraţia masivă a eşuat. Pe moment, desigur. Pentru că s-a oprit la porţile Turciei, Italiei şi Spaniei. Iar “colaborarea” cu musulmanii din interiorul UE este intensă. După cum, părţile vulnerabile ale continentului nostru şi-au întărit poziţiile, în aşa fel încât, după cum spuneam, se aşteaptă semnalul. Al imamilor?  Al americanilor? Al ruşilor? Nu se ştie exact. Cert este că aşa numita conspiraţie mondială împotriva evropenilor pare să prindă contur. Cei care vorbesc de aşa ceva sunt acuzaţi de scenarite. Dar întoarceţi-vă privirea spre „Ciocnirea civilizaţiilor”! Previziunile lui Huntington par să se adeverească cu exactitate şi, chiar dacă diferă procedurile, tot invazie se chemă că e. Va câştiga, cu siguranţă, cel care va şti să gestioneze noile provocări.

Evident că nu sunt condiţiile create pentru ca europenii să repete istoria spaniolilor anilor 1568-1570. Umanismul şi iubirea aproapelui au deformat puterea de acţiune şi luciditate a creştinilor. Pe când musulmanii? Ei n-au făcut decât să se înrăiască. De secole. Şi să suporte exodul moriştilor şi maurilor înspre pustietăţile din jurul Rabat-ului, înfrângerea turcaleţilor şi alungarea în Anatolii şi, totodată, păstrarea nealterată a credinţei că, în timp, se vor întoarce. Şi mai şi! Pentru asta, se impun măsuri radicale.

Cât mai repede cu putinţă.