Turcia se teme de o revoltă a kurzilor pe fondul conflictului din Siria

ABC

Are legătură ultima ofensivă a PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan în Turcia) cu evenimentele din Siria? Gherila kurdă se luptă cu armata turcă în localitatea Semdinli, la frontiera cu Irakul, dar, spre deosebire de tacticile atacului rapid şi retragerea folosite tradiţional de aceast grup, de data aceasta PKK opune serios rezistenţă garnizoanelor din localitate.

Preţul este destul de mare. Deşi gherila a ucis zilele acestea cel puţin 8 soldaţi şi doi grăniceri rurali, peste 130 de militanţi kurzi au fost ucişi în ultimele două săptămîni.

Armata turcă a mobilizat sute de soldaţi în mai multe regiuni de frontieră cu Siria, mai ales de la Nusaybin, din provincia Batman, unde au avut loc importante manevre militare implicînd tancuri şi vehicule blindate. Este vorba probabil de o afişare a forţei: de cealaltă parte a frontierei se află Qamishli, principalul oraş kurd din Siria şi un important focar de agitaţie împotriva regimului, unde se crede că Forţele Populare Kurde de Protecţie controlează unele arii şi încearcă să ajungă la un acord cu forţele regimului sirian încă prezente.

Ceea ce îngrijorează însă Ankara este posibilitatea ca PKK să forţeze un răspuns dur al autorităţilor pentru a provoca o revoltă kurdă generalizată în sud-estul Turciei. Dincolo de viabilitatea acestui plan, adevărul este că recentele mişcări ale activiştilor kurzi de partea siriană a frontierei îngrijorează guvernul turc. În ultimele săptămîni, Forţele Populare Kurde de Protecţie au preluat controlul asupra unor localităţi kurde din nordul Siriei, precum Afrin, Kobani şi Derek.

Forţele Populare Kurde de Protecţie au apărut în urma uniunii principalelor grupuri politice kurde, între care Consiliul Naţional Kurd (opozant dintotdeauna al regimului lui Bashar Al Assad) şi Partidul Uniunii Democratice (PYD), afiliat la PKK şi care au menţinut poziţii ceva mai ambigue faţă de regimul sirian. Totuşi, în iulie, ambele facţiuni şi-au unit forţele la cererea lui Massud Barzani, preşedintele guvernului regional al Kurdistanului irakian.

Însă această mişcare, total neaşteptată din partea unui aliat al Turciei, precum Barzani, a stîrnit o amplă confuzie la Ankara, care refuză să renunţe la retorica minuţios construită, în care se făcea distincţie clară între kurzii “buni” (Consiliul Naţional Kurd şi alte grupări de opoziţie) şi kurzii “răi” PYD/PKK, aliaţi ai “ticălosului” Bashar Al Assad. Prin urmare, alături de luptele dure împotriva militanţilor PKK de la frontiera cu Irakul, Ankara îşi mobilizează acum efectivele în jurul enclavelor kurde de la frontiera cu Siria.