Turcia – o piesă-cheie pentru criza siriană

El Pais

Turcia, fostă aliată a Damascului, a devenit o piesă-cheie pentru a rupe nodul gordian sirian. Situaţia sa geografică, relaţiile sale fluide cu actorii implicaţi şi mai ales între Orient şi Occident, au făcut să fie consultată atît de Liga Arabă cît şi de Franţa. În pofida criticilor sale constante faţă de regimul lui Bashar al Assad, Turcia a acţionat pînă acum cu măsură. Dar atacul asupra sediilor sale diplomatice din Alep şi recrudescenţa crizei au smuls Ankarei cuvinte şi măsuri mai severe. Ministrul turc de externe, Taner Yildiz, a anunţat crearea unui organism care va monitoriza companiile turce din Siria, în ceea ce ar putea fi semnalul definitiv că Ankara va strînge laţul economic în jurul ţării.

Ankara a impus deja un embargo asupra armelor Siriei, iar Confederaţia Petroluluai Turc (TPAO) a anunţat suspendarea exploatării comune a şase puţuri siriene. Ministrul Yildiz a ameninţat, de asemenea, cu întreruperea livrărilor de energie electrică Damascului. Închiderea rutei energetice, inaugurată în 2006, ar fi un semnal important din partea Ankarei. Dar impactul real al întreruperii livrării ar fi limitat, deoarece Siria produce mai multă energie decît consumă şi are conexiuni cu ţări ca Iordania şi Liban. Totuşi ar complica relaţiile turco-siriene.

Turcia a fost pînă acum precaută, mai mult chiar decît EU şi SUA, cu sancţiunile economice împotriva regimului de la Damasc, din cauza repercusiunilor interne şi regionale pe care le-ar avea. Siria este un punct de trecere al mărfurilor turce spre ţările din Golf. Iar schimburile comerciale între cele două ţări se ridică la 2,5 miliarde de dolari anual. Pe de altă parte, “dacă va avea loc o libanizare a Siriei şi haosul s-ar extinde, ar putea ajunge pînă în Turcia, iar PKK ar găsi mediul prielnic pentru noi atacuri”, este de părere analistul politic turc Orhan.

În prezent, Turcia este un refugiu pentru mii de sirieni care fug din calea violenţelor oficiale, precum şi a numeroşi ofiţeri care au dezertat din armată şi care coordonează de pe teritoriul turc operaţiuni ale insurgenţei. Ţara este gazdă din septembrie a Consiliului Naţional de Tranziţie Sirian (CNT), organizaţie care regrupează marea parte a opoziţiei. CNT a cerut duminică Turciei deschiderea unui birou diplomatic, dar implicaţiile pe care le-ar presupune anticipează un refuz, mai ales după ce Liga Arabă a calificat drept “prematură” posibilitatea de a recunoaşte CNT ca guvern legitim al ţării .

Opoziţia siriană vede Turcia ca piesă cheie în acest puzzle care dă bătaie de cap. Unul din liderii CNT, Ryad Shaqfa, conducător al organizaţiei Fraţii Musulmani sirieni, a asigurat că cetăţenii vor accepta o intervenţie a Turciei pentru a-i proteja de forţele regimului lui Assad. Acum este rîndul Turciei să facă o mutare. Trebuie să decidă ce contează mai mult, apărarea civililor sirieni, sau interesele sale economice. Dacă va opta pentru primii, ar putea da un imbold decisiv pentru ca ţări ca Rusia să aprobe sancţiuni în Consiliul de Securitate al ONU.