Tricentenarul Bisericii vechi din Someșul Rece

Acum trei secole, tot în perioada sărbătorilor de Crăciun, puținii locuitori ai localității de la poalele Munților Gilăului au trăit marea bucurie de a păși la prima slujbă religioasă în noul locaș de cult ortodox construit din bârne din lemn coborâte din pădurile Mărișelului.

A fost cea mai mare bucurie a sfârșitului de an 1723 trăită de micuța comunitate creștin ortodoxă din această localitate care a crescut enorm de mult în acești 300 de ani, de la 15 familii, la cca 300 în 2023.

La acest moment aniversar prilejuit de vârsta tricentenară a Bisericii monument istoric, ÎPS Andrei Andreicuț, mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a oficiat două slujbe în duminica trecută la Someșul Rece, una în biserica mare, din cărămidă și alta, într-un cadru natural alb, la Biserica din lemn, ambele situate în zona mediană a localității de pe cursul Someșului Rece.

După terminarea slujbei religioase, la care a participat și un sobor de preoți, sutele de participanți s-au îndreptat spre Căminul cultural unde a avut loc o agapă în cadrul căreia, preotul paroh, Elefteriu Ștefăniță a invitat l-a cuvânt pe dl. Gelu Topan, primarul comunei Gilău, care a mulțumit ÎPS Andrei pentru onoarea de a săvârși aceste slujbe religioase marcate de istoria celor 300 de ani ai Bisericuței din lemn ce datează din anul 1723 și este parte a monumentelor arhitecturale din România.

Despre valoarea istorică a acestui vechi locaș de cult a vorbit, pe larg și cu foarte multe detalii, istoricul Mircea Abrudan, care nu a ezitat să prezinte frământările acelor vremuri, adică amprenta condițiilor sociale, economice și istorice din Transilvania anilor 1700. Apoi a insistat pe neabătuta și dreapta credință ortodoxă a locuitorilor din Someșul Rece. Apoi a relevat cum s-a construit noua biserică din cărămidă construită în anii 1931 – 1932 prin strădania preotului Nicolae Stănescu, tatăl sopranei Lucia Stănescu, care a scris cartea ,,A fost o viață sau un vis’’, în care descrie istoria familiei și a satului Someșul Rece, considerat Rai pe acest pământ.

Din păcate, construcția noilor biserici au dus la distrugerea celor vechi, a mai spus istoricul, acest proces al indiferenței nu a ocolit nici biserica moțească din Someșul Rece, amintind despre stricăciunile nominalizate de preotul Simion Teotelecan, care a slujit aici.

Despre procesul de reabilitare a bisericii de lemn a vorbit și Gavril Neciu, președintele Asociației ,, Turism Someș Cluj’’ care a demarat în 2010 lucrările de conservare și consolidare a acestui sfânt locaș cu hramul ,, Pogorârea Duhului Sfânt’’ și unde se fac slujbe doar în ziua de Rusalii.

Trebuie amintit că această bisericuță este făcută din bârne de brad pe postal de piatră de râu. Planimetric, biserica evidențiază aceeași formă rectangulară ce înscrie pronaosul și naosul, continuate de altarul poligonal, cu pereți retrași și unghi în axă. Acoperișul fiind din șindrilă, care a fost total înlocuit de meșteri pricepuți în restaurarea finanțată de composesoratul locului, dar mai mult prin sponsorizările obținute de Asociația ,, Turism Someș Cluj’’, manageriată de fiul satului, Gavril Neciu, care a mulțumit ÎPS Andrei, dar și celor care au contribuit la salvarea acestui obiectiv monumental ce face parte din obiectivele turistice ale zonei și localității ce numără cele mai multe case de vacanță din județul Cluj.

Dumitru VATAU