Trenule, maşină mică!

RADU VIDA

Ca orice păcăleală, schimbarea la faţă a CFR-ului vine să ne amintească că nu sîntem oameni serioşi, că nu ţinem la noi nici cît negrul sub unghia simandicoşilor din UE şi că, în particular, vopsim gardul în culori ţipătoare doar pentru a lua făţăria tîmpiţilor de pe centură.
Mai clar!

Căile Ferate Române au o organizare deficitară, ineficientă atît din punct de vedere economic, cît şi în ceea ce priveşte posibilităţile infrastructurii de a asigura călătorii la nivelul cerinţelor secolului XXI. Şi nu mă refer la pretenţiile statelor dezvoltate de a avea kilometri şi kilometri de linii ferate de mare viteză, ci la minimumul de decenţă pentru o călătorie într-un stat european. E suficient să ne uităm la organizarea transportului feroviar în unele zone ale ţării, la fractaliile în ceea ce priveşte managementul liniilor secundare, la eliminarea unor trasee ş.a. Legenda cu „a doua armată” a dispărut cu totul, ceferistul de rînd avînd spaime pe care nu le regăsim în nici o parte a Europei Unite: furturi grosolane din sistem, terasamente la limita siguranţei transportului, lipsa unui program coerent de modernizare şi restructurare, salarii de mizerie, muncă în zadar sau depăşirea normelor de siguranţă în ceea ce priveşte lipsa personalului specializat şi un personal birocratic mult peste nevoile reale ale sistemului.

Nesimţirea celor care conduc destinele acestui sector de activitate este fără margini. Drept pentru care aruncă pisica în curtea altora şi, în numele alinierii la cerinţele UE (?!?) propun o serie de modificări care jignesc nu numai bunul simţ, dar şi inteligenţa colectivă.

Regio!
Auzi?! Nu-i vom mai spune „personal”, sau „accelerat” pentru că nu se… aliniază! În nimicnicia lui, călătorul român trebuie să vorbească păsăreasca propusă de o gaşcă de funcţionari, ce nu fac altceva decît să încerce toate modalităţile de a rămîne la „borcanul cu miere”. Şi pentru că „ursul” a trecut de prea multe ori prin rada celor de la CFR şi pentru că furăciunile sînt tot mai greu de realizat, minţi luminate au gîndit şi au realizat manevre menite să-l lase paf pînă şi pe cel mai şmecher acar: scumpirea biletelor. Fără să mişte un pai (vorba vine, pentru că aici e nevoie de şine, locomotive performante şi vagoane decente), responsabilii CFR mai fac un pas spre nemulţumirea totală a populaţiei care foloseşte acest mijloc de transport.

Am călătorit recent în Germania. Pînă la Oradea – am înnebunit! Pînă la Budapesta, acelaşi tren s-a transformat într-un armăsar sprinten, care mînca jăratec. Iar distanţa dintre München şi Stuttgart am parcurs-o într-o singură oră. Aşadar:

Intercity (IC), 10 pe curse interne şi doar 4 pe extern, InterRegio şi Regio. Astea sînt noile propuneri ale celor care gestionează jegul de la CFR. Şi – auziţi! – se caută soluţii pentru a se acoperi legături locale între Bucureşti – Bistriţa, Tg. Mureş – Sibiu, Craiova – Braşov, Braşov – Sibiu, Satu-Mare – Constanţa şi Constanţa – Braşov. Pentru asemenea nemernicie, ministrul transporturilor şi directorul general al CFR ar trebui să plece în bejenie. Numai că una e să visezi la remedierea lucrurilor în ţara asta, şi cu totul altceva să promovezi în puncte cheie oameni-duşmani ai naţiei.
Şi să-i baţi, acolo, cu piroanele incompetenţei…