Traian Rus, PAROHIA ORTODOXĂ DIN PODENI

 Istoricul dr. Traian Rus, originar din satul Podeni (comuna Moldoveneşti) a dedicat locului natal mai multe cărţi: Podeni, străveche vatră românească, apărută în 2001, Popas în satul copilăriei (2007), Podeni, obiceiuri, datini, credinţe (2009), la care mai putem adăuga monografia marelui cărturar, filolog şi pedagog, înalt ierarh al Bisericii Greco-Catolice, Ioan Micu Moldovan – Itinerar biografic – (2013) al cărui nume îl poartă, din 1919, comuna Moldoveneşti.

Pasionat cercetător de arhive, dr. Traian Rus mai publică un volum, PAROHIA ORTODOXĂ DIN PODENI, apărut în vara aceasta la Editura Napoca Star. Această lucrare s-a bucurat de o lansare grandioasă cu ocazia întîlnirii cu fiii satului, organizată de Preotul paroh Gabriel Ştefan Cosma în colaborare cu Primăria şi Consiliul Local ale comunei Moldoveneşti, cu prilejul împliniri a 210 ani de la ridicarea actualei biserici ortodoxe din Podeni. Irezistibila atracţie a satului natal şi a casei părinteşti a adus de pretutindeni sute şi sute de oameni. Satul, aproape pustiu în mod obişnuit, a cunoscut în acea zi, 24 august a.c., o animaţie de furnicar. Era mare bucurie în toate casele şi pe toate uliţele, iar biserica s-a dovedit neîncăpătoare.

Cartea lansată, Parohia ortodoxă din Podeni, cuprinde peste 200 de pagini şi se deschide cu un „Cuvînt către cititori” adresat de Pr. Gabriel Ştefan Cosma şi cu o nostalgică poezie scrisă în metru antic, cu versuri lungi de 12-14 silabe, al cărei autor este Iacob Morar.

Nu cunosc dacă mai există vreo localitate rurală în ţară care să se bucure de o asemenea atenţie şi de atîtea cărţi scrise cu pasiune şi dragoste pentru locurile natale de un erudit cercetător pe tărîmul istoriei, aşa cum o face Traian Rus pentru Podeniul său natal.

Volumul începe cu o prezentare panoramică a satului Podeni, Hidişul de altădată, în centrul căruia strălucesc în lumină Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică. Urmează apoi un concis dar temeinic documentat studiu privind istoricul acestei aşezări, mult mai vechi decît prima sa atestare documentară, cea din 1291. Oricum, din paginile cărţii rezultă că dacii şi romanii au cultivat aceste pămînturi şi au extras multă piatră din cariera de aici. Autorul îşi demonstrează erudiţia în capitolele ce constituie miezul cărţii, intitulate „Străveche vatră creştinească”; „Situaţia Bisericii Ortodoxe în timpul regilor unguri, a principilor calvini şi habsburgi” şi în capitolul următor – „Lupta pentru apărarea ortodoxiei”. Titlurile capitolelor vorbesc de la sine.

Parohia ortodoxă din Podeni este plasată în ansamblul cultului ortodox din întreaga Transilvanie ce luptă în condiţii din cele mai grele pentru unitate de credinţă, unitate de limbă, unitate de neam şi pentru unitate de ţară. Sînt scoase la lumină şi puse în atenţia celor de azi şi a generaţiilor următoare o seamă de documente, demult uitate, referitoare la ridicarea vechiului şi a noului locaş al bisericii ortodoxe, iar apoi la lungul şir de preoţi şi de cantori care au slujit în această parohie şi care au ţinut în permanenţă aprinsă făclia conştiinţei de neam. „Ortodoxia –spune autorul – a devenit sinonimă cu noţiunea de român”.

Prin bogăţia de informaţii conţinută în fiecare pagină, prin stilul clar şi limpede, cartea este plăcută la lectură şi ţine trează atenţia cititorului. Aflăm, de exemplu, că la Primul Război Mondial, din Hidiş (denumirea maghiară) au participat 313 săteni, ostaşi combatanţi, din care 31 au murit pe cîmpurile de luptă, 40 au fost daţi dispăruţi (adică tot morţi, neidentificaţi; sfîrtecaţi de obuze sau acoperiţi de pămînt prin tranşee). Alţi 12, decedat în temniţele austro-ungare sau în pribegie. Acel cumplit război a mai lăsat numai aici, în Hidiş, 56 de copii orfani şi 29 de femei văduve.

Tot din acest volum, prin glasul unor documente de arhivă, pe lîngă datele despre biserică, putem afla cum a apărut şi cum a funcţionat şcoala pe parcursul mai multor veacuri. Interesante sînt şi o seamă de date statistice referitoare la numărul locuitorilor, numărul gospodăriilor sau despre avuţia satului.

Nu s-a spus totul despre satul Podeni, nici autorul nu credem că pretinde acest lucru, dar cărţile d-lui Traian Rus, prin adînca lor documentare, vor rămîne pentru totdeauna lucrări de referinţă pe acest subiect.

Autorul – lucrător de o viaţă la Arhivele Naţionale – îşi susţine afirmaţiile de natură istorică prin trimiterile la sursa de informaţie, existentă în partea de jos pe aproape fiecare pagină. Meritul constă în faptul că citează documente inedite din diferite dosare ce zac prin arhive.

O armonioasă întregire a celor expuse de autor o constituie fotografiile, din partea finală a volumului, cu imagini reprezentative din Biserica Ortodoxă, din cimitirul cu atîtea şi atîtea cruci, cu imaginea panoramică a satului. Mai sînt reproduse în facsimil o seamă de documente vechi referitoare la aspecte din activitatea parohiei. Impresionează Lista cu cei 207 membri ai sinodului parohial din comuna bisericească gr.- ort. Hidiş din 1920…”. Toate acele nume frecvente aici, Popa, Raţ, Oţel, Florea, Jude sau Matei, predecesorii celor de azi, oameni care nu mai sînt printre noi, ne îndeamnă să cugetăm că „Numai omu-i trecător,/ Pe pămînt rătăcitor”, cum spunea Eminescu, dar satul cu întreaga lui natură vine din veşnicie… şi se duce mai departe în veşnicie….

„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris.”

IOAN BEMBEA