Totuşi e greu în Opoziţie

Ilie CĂLIAN

Vă propun să punem în paranteză episodul procurorilor – compromisul făcut de premierul Victor Ponta cu preşedintele Băsescu. Nu pentru că nu ar fi important: bătălia pentru procurori a lui Băsescu a fost/ este chiar mai mare decît pentru guvern şi prim-ministru: CSM, procurorii, “serviciile” şi alte mijloace pe care i le oferă lui Băsescu cu statutul de şef al CSAT (Consiliul Suprem de APărare a Ţării), şi atribuţiile ciudate în domeniul politicii externe îi oferă acestuia încă foarte multe puteri executive, în contradicţie cu articolul care-i acordă statutul de mediator între puterile statului şi între acestea şi societate. Să punem în paranteză acest “incident de drum” al USL, pentru a încerca să vedem ce se mai întîmplă pe plan politic.

Viitoarea fuziune a PSD cu UNPR va consfinţi o situaţie de fapt: UNPR a revenit la “matcă”, cu compromisurile de rigoare, asemănătoare, oarecum, cu cele pe care le-a făcut PNL, primind în rîndurile sale cîţiva fruntaşi ai PDL. Astfel, se vor accepta compromisurile reciproce recente – pentru că responsabilitatea PNL pentru aducerea la putere a lui Băsescu a fost de multă vreme uitată – sau măcar pusă în paranteză de către PSD. Una peste alta: USL nu se rupe. Probabil – dacă nu chiar necesarmente, în logica doctrinară a partidelor – va avea loc o despărţire: în 2016 sau în 2020 se vor despărţi cele două grupări, de dreapta şi de stînga. Pînă atunci, însă, este posibilă o bună colaborare pentru interesele fundamentale ale ţării, cum dorim cu toţii.

Dar perdanţii? În tabăra PDL domneşte o confuzie totală: oricît de mari s-au crezut, pedeliştii nu s-au dumirit în legătură cu ce ar putea face după ce Băsescu le-a spus Adio: ei tot băsişti au rămas. Amuzant este să constaţi că liderii lor au ajuns să-l contrazică flagrant pe fostul lor şef, întrucît acesta nu le-a mai dat “direcţia”. Astfel, Băsescu s-a repezit să se arate mare iubitor al actualului guvern, lăudîndu-l pentru realizările sale din acest an, sub raport economic, în comparaţie cu luna februarie a anului trecut, cînd la guvernare era PDL prin Emil Boc. Desigur, cifrele sînt reale, dar Băsescu ar fi putut să le ignore. El însă a dorit să-şi trîmbiţeze dragostea de patrie, afirmînd că va spune tutror celor din UE şi SUA ce bine lucrează Guvernul Ponta. În aceleaşi zile, Blaga, Olteanu şi Boc spuneau ceva pe dos: cum că Guvernul Ponta n-ar fi făcut nimic în plan economic, ba chiar că este cel mai prost guvern din ultimii 23 de ani. Că o spune Blaga – nu e de mirare: rinocerul PDL şi-a propus, ca lider al principalului partid de opoziţie, să critice Guvernul Ponta în orice secundă, cu riscul de a da cu bîta-n baltă. Dar Boc?! Păi, Boc nu făcea parte din grupul Blaga – dimpotrivă, era adversarul său direct şi susţinător al Elenei Udrea, protejata lui Băsescu. Deci, Boc ar fi trebuit să fie de aceeaşi părere cu şeful său mult iubit, Băsescu, şi să aprecieze, şi el, rezultatele economice ale Guvernului Ponta. Numai că Boc, de data asta,  n-a ştiut ce are de gînd să declare Băsescu. Dacă nu cumva Boc se va fi trezit că nu mai poate avea nicio speranţă dinspre partea acestuia. De altfel, cînd şi-a luat Adio de la PDL, Băsescu şi-a luat Adio – cel puţin formal – de la toţi cei care au rămas în PDL, inclusiv Emil Boc şi Elena Udrea – dacă ar fi să-l credem măcar o secundă pe Băsescu. Adică să credem că nu va fi niciodată tentat să-i “reevalueze” şi să-i “recupereze” pe principalii săi pioni din PDL.

Dar UDMR – alt partid de opoziţie, mic sub raport procentual, dar important de peste două decenii încoace? Oficial, UDMR tace, cum n-a tăcut oficial niciodată. E vorba de o stratagemă tactică sau de o veritabilă derută? Pînă acum, UDMR conlucrase fructuos cu Băsescu, prin intermediul PDL – şi în politica internă, şi la Parlamentul UE. Acum, UDMR ce ar trebui să facă? Să susţină în continuare un PDL pustiit? Unde? În Parlamentul României? În Parlamentul UE? Sau să-l susţină pe Băsescu? Băsescu a declarat că nu-l mai interesează partidele politice şi se lansează în ONG-uri şi “societăţi civile” – adică înafara vieţii parlamentare româneşti şi europene. Să se apropie, UDMR, de USL – sau de vreunul din partidele componente ale acesteia? Prea tîrziu! Pe ce aliaţi se mai poate baza UDMR în bătălia sa contra Constituţiei şi regionalizării României? Să facă pace – eventual să încerce o fuziune cu unul sau amîndouă partidele maghiare concurente?!
În principiu, este uşor să fii partid de opoziţie: n-ai decît să critici guvernul pentru orice. Aşa părea pînă acum…