Tîrg ca… odinioară

Vrînd-nevrînd, cînd văd spaţiile oboarelor aglomerate îmi aduc aminte de tîrgurile copilăriei, acele iarmaroace de toamnă în care găseai cam tot ce doreai din roadele anotimpului, plin de culori mirifice şi parfumuri de struguri, gutui şi mirodenii atîrnate la ştraşina mustăriilor, în care tulburelul  şi pastrama erau virtuţile refacerii celor ce trudeau în arşiţa verii, pentru a-i cere pămîntului să dea tot ce-i mai bun şi necesar în cămările iernilor geroase. Mi-e dor de tîrgurile spre care căruţele şi carele mergeau scîrţîind, împovărate cu materia primă din care să plămădeşte pîinea şi mămăliga, dar şi de dovleacul ce-l coceam pe izlaz , în care mulgeam o ţîţă a vacii pentru a pregăti, în natură, un… zăbic, numit desertul marilor vacanţe active. Pentru orăşeni tîrgurile erau adevărate parcuri zoologice,aici vedeau tauri fioroşi,capre cornute, porcii mangaliţă, roibii nechezînd, berbeci agresivi cu ale lor coarne răsucite şi numeroase zburătoare între care,curcanii erau cei mai făloşi iar bibilicile cele mai gălăgioase. La marginea tîrgului se aprindeau adevărate focuri de tabără pentru obţinerea  jarului  necesar rotisării unui berbecuţ sau purcel ,stropiţi cu vin, ca să nu se ardă, în jurul cărora se bătea palma, ce consfinţea deplina mulţumire pentru tranzacţia făcută.

 După  ’89 şi tîrgurile de ţară au căpătat alte şabloane, în locul animalelor şi produselor agricole de tot felul, te împedici de “secănd”-uri unde se vînd, cu tone şi saci, pantofi, chiloţi, cămăşi, costume aruncate de… generoşii occidentali spre tomberoanele României.Mama avea o vorbă:’’ nu te înfrupta în ţoalele aruncate de alţii, cîrpeşte şi spală cămaşa ta pînă o să  ai bani să-ţi cumperi alta’’. Din păcate, sărăcia încalcă multe principii, unele chiar de bun simţ. Sper că şi acestea sînt… cîştiguri efemere ale tranziţiei…

Tranzitînd însă prin tîrguri, am găsit două cu farmecul celor de odinioară.Primul în Cătina, la 1 februarie, cînd trece… vulpea gheaţa, iar al doilea, la Buza, în 8 octombrie, adică duminica trecută. Alt decor, alte temperaturi, dar cu trăsături comune ce nu fracturează atît de agresiv prezentul de trecut.Privind geografia rînduielilor la tîrgul anual , reluat la Buza după mai bine de 30 de ani,am avut senzaţia ca s-a întîlnit lumea de ieri cu ce-a de azi, adică truditorii care produc pîinea, carnea, legumele, laptele şi fructele şi buticarii care-şi plimbă şi colbăie  recuzita prin toate bîlciurile judeţului. Am adăstat mai mult în primul sector,  unde m-am simţit cu un picior în Dumbrava Mehedinţului meu, unde au mai rămas vaci de le poţi număra pe degete, însă la această întîlnire a producătorilor, organizată la Buza, m-am convins că încă mai sînt animale pe hotarele Clujului, Mureşului şi Bistriţei-Năsăud. Am văzut aici un mare număr de bovine şi cabaline, oi, porci şi capre destul de viguroase, semn că au fost bine îngrijite, chiar dacă vara a fost secetoasă şi potrivnică.

Deşi a lipsit genericul: “Ziua recoltei”, standurile cu ofertele sezonului au fost bine garnisite, ba, mai mult, producătorii din Geaca, Cătina, Bonţida, Fizeşu Gherlii şi Buza te invitau să guşti din bunătăţile lor fără a umbla la… portofel. Interesant a fost şi faptul că promotorii exponantelor au fost chiar primarii comunelor, cei mai insistenţi fiind Alexandru Bota din Cătina, Ioan Miron din Geaca şi Ionel Mînecan din Fizeşu Gherlii. Şi oricît s-a… ciugulit din tablele de slănină, din calupurile de brînză, caş, urdă, telemea din lapte de vaci, oi şi capre, din oalele cu magiun, dulceţuri, murături, pîine pe vatră, cocorăzi şi alte specialităti din patiseriile tradiţionale ale satului transilvan, standurile aveau suficiente rezerve, inclusiv de zacuscă, compoturi, produse apicole şi chiar ţuică din  fructele acestui an. Ba, mai mult, aici am admirat funiile împletite din ceapă roşie, albă şi usturoi autohton şi o adevărată grădină de flori adusă de grădinarii Fizeşului.

Surpriza manifestării a venit din partea primarului Czegher Ştefan, care a propus să se acorde trei premii pentru comuna care are cel mai valoros stand. După o grea jurizare, în care au trebuit gustate zeci de bunătăţuri, premiul unu a revenit gazdei,al cărei stand a fost pregătit chiar de soţia primarului, Nuşi Czegher, premiul doi a mers la Cătina şi trei la Mociu. Şi cum o asemenea  duminică nu  putea trece fără muzică şi joc, ansamblurile din Geaca, Catina, Mociu, Cămăraşu şi Buza au fost la înălţimea aşteptărilor,făcîndu-l pe directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Tiberiu Groza, să concluzioneze că tîrgurile de odinioară îşi au propria dimensiune, inconfundabilă, în cultura tradiţională a României, iar cele de azi trebuie să dezvolte farmecul trecutului.

Dumitru  VATAU