Tinerii și provocarea indiferentismului religios

Dacă până acum trăiam într-o confortabilă detașare față de marile crize spirituale ale Occidentului, a sosit momentul în care trebuie să reflectăm la ele cu mai multă implicare și să încercăm să găsim o soluție.

Marile provocări pe care lumea creștină, valorile tradiționale și tineretul le au în față sunt globalizarea, secularismul și indiferentimsul religios. În fața acestui spectru de probleme se impune găsirea unor soluții, dar și articularea unui nou limbaj religios și intelectual. Dintre toate acestea, rețin în mod special problema indiferentismului religios, un fenomen care ia amploare tot mai mult, neocolind nici spațiul ortodox și nici tineretul.

Statistic vorbind, nu problema ateismului este supărătoare, ci creșterea alarmantă a numărului celor care se declară indiferenți religioși. A fi de-o parte sau de alta a baricadei e, până la urmă, un act de curaj și de asumare a unei identități spirituale, dar problema începe în momentul în care te izolezi în indiferență față de tot ce înseamnă religie și spirit. E mai mult decât o repudiere a componentei spirituale a existenței, e o negare a nevoii de dialog cu tine însuți, cu semenii și cu Dumnezeu.

E adevărat că omul modern privește chestiunile spirituale ca desuete și neconfortabile, întrucât propun reguli morale, limite, canoane, lucruri care pot tulbura confortul zilnic din care nu vrea ca nimeni și nimic să îl scoată și, mai mult, sunt considerate ca limitând drastic libertatea de gândire și de acțiune a insului. Singura „soluție” într-o astfel de dilemă este repudierea a tot ce este religios, spiritual, și crearea propriului paradis. Omul, în toată istoria sa, a dorit să-și creeze aici, pe pământ, propria lui grădină a Edenului, cu propriile legi sau chiar fără, negând prototipul creat de Dumnezeu. Există însă riscul ca acest mare proiect să sfârșească caricatural și grotesc, aruncând omul într-un haos moral și spiritual din care cu greu va mai putea ieși.

La un moment dat, fiica pastorului american Billy Graham a fost întrebată de un reporter cum își explică faptul că Dumnezeu a permis ca America să devină scena unor atrocități precum cele de la 11 septembrie 2001. Răspunsul ei a fost că noi am dorit ca Dumnezeu să fie scos din școli, din instituții, din spitale, să nu ne tulbure viața și așa agitată, și El, ca un gentleman, a plecat. I-am cerut să nu mai fie prezent atât de mult în viața noastră cotidiană și El, ca un gentleman, ne-a ascultat, și iată-ne acum … Ca o concluzie dureroasă la acest fenomen este singurătatea și neputința spirituală a omului indiferent.

Indiferența religioasă este o falsă rezolvare a problemei, adâncind și mai mult criza spirituală, angoasa și singurătatea în fața dilemelor vieții. Indiferentismul religios al societății naște pesimism și lipsă de motivație, lucru care poate fi contracarat doar printr-o angajare responsabilă și vocațională a tineretului în cunoașterea și asumarea valorilor spirituale. Tinerii au toate motivele de a fi îngrijorați în fața acestei mari provocări, dar și speranța că pot schimba lucrurile prin implicare și dăruire. Astfel, ei pot veni cu un răspuns la marea criză de vocație pe care societatea o traversează prin propria lor dăruire și jertfă. Un tânăr este incomod prin prospețimea și energia lui spirituală, prin vocație și pregătire și, de aceea, nu trebuie să se lase pradă platitudinii unei indiferențe religioase distructive. Ce poate fi mai rău decât un tânăr fără motivație și indiferent? E urâciunea pustiirii, cum spune Scriptura.

Lupta trebuie dusă cu luciditate împotriva împietririi sufletului și a conștiinței, și acest lucru nu este deloc ușor. Presupune asumarea unui disconfort spiritual și social, ieșirea din inerția lucrurilor. Tinerii sunt chemați să redescopere bogăția spirituală a ortodoxiei, Sfânta Liturghie, rugăciunea, îmbogățindu-și astfel sufletul și îmbogățindu-l și pe al altora, să relectureze Scriptura înțelegându-și problemele lor și pe ale semenilor, oferindu-le răspunsuri. Ei vor trebui să lupte pentru apărarea credinței lor într-o lume care încearcă să te sufoce cu pseudo valori și soluții spirituale. E nevoie de un dialog constructiv asupra problemelor tineretului și a societății, de o apologetică a credinței și de articularea unei culturi creștine autentice, pe limbajul tinerilor. Această situație imperativă nu mai permite neimplicarea în misiunea Bisericii, care are mare nevoie de tineri acum. Trebuie doar să accepte provocarea „Vino și vezi!”, care le va deschide orizontul bogăției lumii creștine și al credinței.

Sfântul Evanghelist Matei, în capitolul 19, ne istorisește episodul întâlnirii Mântuitorului Hristos cu tânărul bogat, aflat în căutarea răspunsului la întrebarea: „Ce bine să fac ca să am viață veșnică?” (Mt 19, 16). Acesta nu era deloc indiferent la cele spirituale, dar era prea mult preocupat de confortul lui material. Aici este drama lipsei de vocație și jertfă a tinerilor, singurele antidoturi la indiferența religioasă. Tânărul însă, uimește prin preocuparea lui pentru împlinirea spirituală. Doar având astfel de preocupări tinerii își pot păstra libertatea interioară, puterea de a schimba lucrurile și vor fi capabili de jertfă. Și întrucât suntem în luna decembrie, să ne amintim de jertfa tinerilor și de tulburătoarele cuvinte „vom muri și vom fi liberi”, care trădează o profundă credință în Dumnezeu și o dragoste de aproapele. Au fost ei oare indiferenți? Putem fi noi altfel?

Pr. Bogdan IVANOV