Teroriştii în “curtea din spate” a Europei: gruparea AQIM, tot mai activă

Wall Street Journal

Securitatea Europei este ameninţată de o organizaţie teroristă despre care mulţi nu au auzit niciodată. Recent, “Al-Qaida din Maghrebul Islamic” (AQIM), cu baza în nordul Africii şi activă din 2002, a postat fotografii cu cinci europeni răpiţi în noiembrie şi ţinuţi prizonieri acum în Mali. AQIM reprezintă o ameninţare tot mai mare dincolo de Africa de Nord.

Anterior cunoscut sub numele de “Grupul Salafit pentru Predică şi Luptă”, AQIM este afiliat Al-Qaida, iar scopul principal este răsturnarea guvernului algerian şi instituirea unui stat islamic, guvernat de legea Sharia, în Africa de Nord, Spania şi Portugalia. Gruparea este prezentă nu numai în Algeria, ci şi în Mali, Niger şi Mauritania, dar nu şi-a consolidat încă platforma în alte ţări din Maghreb – Maroc, Tunisia sau Libia.

AQIM îşi finanţează în mod regulat operaţiunile prin activităţi criminale în Europa şi răpiri de turişti occidentali şi activişti din domeniul asistenţei în Africa de Nord, iar acum este în posesia de arme din belşug de la regimul Gadhafi care s-a prăbuşit. Este totodată implicat activ în “curtarea” comunităţilor de imigranţi nord-africani din Vest.

Deşi lista sa de ţinte a inclus iniţial numai armata algeriană şi Franţa, în ultimii ani, AQIM a extins-o şi la guvernul din Mauritania. A început totodată să acorde sprijin extremiştilor din Afganistan, Cecenia, Irak, teritoriile palestiniene şi Somalia şi a lansat atacuri împotriva unor ţinte europene, americane şi ţinte occidentale din Africa.

“Obiectivele noastre sînt aceleaşi cu cele ale Al-Qaida mamă”, a afirmat Abdelmalek Droukdal, fondatorul AQIM şi fostul său lider.

Oficialii europeni din domeniul combaterii terorismului sînt tot mai îngrijoraţi de existenţa unor celule AQIM în Europa, în special în Spania şi Franţa. Spania este adesea menţionată în declaraţiile grupării, din cauza “ocupării Ceuta şi Melilla”, cele două oraşe autonome spaniole de pe coasta de nord a Marocului. AQIM îi îndeamna pe adepţii săi “să recîştige Ceuta şi Melilla prin forţă”.

În ultimii ani, AQIM a vizat din ce în ce mai mult interese franceze. Gruparea a obţinut un cîştig financiar prin răpirea şi răscumpărarea ulterioară a unor cetăţeni din Franţa şi UE.

Experţii în combaterea terorismului consideră că gruparea este mică – ar avea între 500-1.000 de membri -, dar ei cred că are capacităţi crescînde. Autorităţile au arestat militanţi cu legături suspectate cu AQIM în Europa (în Marea Britanie, Germania, Italia, Portugalia, Spania şi Olanda) şi SUA.

Legăturile tot mai mari ale AQIM cu alte organizaţii radicale din Africa de Vest şi de Est, alături de influenţa sa în comerţul cu droguri, ar trebui să fie, de asemenea, de interes major pentru oficialii europeni de contraterorism. Gruparea şi-a adîncit legăturile cu organizaţii criminale şi grupări militante implicate în conflicte locale, precum în nordul Mali, între guvernul din Mali şi tribul tuareg, şi în Niger, unde există o situaţie similară.

AQIM şi-a extins tot mai mult capacităţile dincolo de zona sa tradiţională de influenţă. Gruparea a ajuns la comunităţi musulmane din Europa şi Africa, iar influenţa sa în rîndul musulmanilor imigranţi şi al celor din generaţia a doua din oraşe vest-europene este în creştere. Se crede că s-a implicat în conflictul musulmano-creştin din Nigeria şi există potenţial de colaborare cu Al-Shabab, celălalt mare afiliat african al Al-Qaida, care a devastat Somalia.

Există mai mulţi paşi pe care oficialii europeni i-ar putea adopta pentru a reduce creşterea AQIM şi a evidenţia problema la nivel internaţional. Australia, Canada şi SUA au pus gruparea pe lista neagră ca organizaţie teroristă. Urmînd exemplul lor, UE ar putea recunoaşte că AQIM este o grupare teroristă.

Oficialii europeni din domeniul aplicării legii, atît de la nivel supranaţional cît şi naţional, ar trebui să-şi sporească cooperarea cu omologii lor nord-africani în operaţiuni şi schimb de informaţii. Şi Europol are un rol important de jucat.

AQIM foloseşte sisteme bancare oficiale şi neoficiale pentru a transfera bani, atît în interiorul Africii cît şi în afara continentului. Există rapoarte potrivit cărora foloseşte curieri pentru a transfera fonduri spre Europa şi în afara ei. Un atac asupra reţelelor sale de finanţare şi capacităţilor de spălare de bani va fi esenţial.