Terorismul iredentist maghiar revine în prim-plan

Când spun “terorism” mă refer pe de o parte la acţiunile de intimidare şi de presiune psihologică derulate de nostalgici ai Ungariei Mari prin platformele media şi în spaţiul virtual, iar pe de altă parte la atacurile furibunde la adresa unor instituţii şi simboluri ale României. Nu aş fi vrut să scriu astăzi despre aceste manifestări iredentiste de o mârşăvie ieşită din comun, fiind pregătit să abordez, cum era firesc de 15 ianuarie, un subiect legat de Ziua Culturii Naţionale, însă ce s-a întâmplat în acest week-end împotriva României nu poate fi trecut cu vederea.

Concret, în timp ce tocmai Nemeth Zsolt, preşedintele Comisiei de politică externă din Parlamentul Ungariei milita sâmbătă seara la Cluj-Napoca pentru intensificarea cooperării româno-ungare, evidenţiind faptul că “gheaţa” care a marcat în ultimii ani relaţiile dintre România şi Ungaria a început să se topească, la Budapesta nişte minţi bolnave au ales să apeleze la un gest de o ticăloşie fără margini. Membri ai Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate, organizaţie care a stat în spatele tentativei de atac terorist de la 1 decembrie 2015 de la Târgu Secuiesc, au acoperit stema Românei de pe Ambasada României de la Budapesta cu aşa-zisul steag secuiesc.

Practic, avem de a face cu un atac împotriva statului român. Şi asta cu concursul autorităţilor ungare, care, deşi

sunt obligate prin lege să asigure paza reprezentanţelor diplomatice, nu au intervenit, lăsându-i pe cei doi tineri din HVIM să-şi îndeplinească ‘’misiunea’’. Dacă cineva crede că gestul membrilor HVIM este întâmplător se înşeală. Acesta vine ca răspuns la declaraţia premierului român Mihai Tudose referitoare la apărarea ordinii constituţionale în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Deşi declaraţia primului ministru român a fost una verbală, fără vreo referire la minoritatea maghiară şi nici la lichidarea fizică a cuiva, politicienii unguri au interpretat-o în alt mod, lansând atacuri în serie împotriva României.

Mă întreb, aşadar, dacă partea ungară a reacţionat în acest mod, care a culminat cu atacarea Ambasadei României de la Budapesta, ce atitudine ar fi trebuit să aibă România după ce Ungaria s-a implicat direct în semnarea în 8 ianuarie, la Cluj-Napoca, a acordului pentru autonomie de către cele trei partide maghiare de la noi din ţară? Nu este oare strădania Budapestei de a relansa mişcarea autonomistă o ingerinţă în treburile statului român? După cum mă întreb dacă nu poate fi inclus în acelaşi registru al ingerinţelor în politica internă a altui stat şi înfiinţarea la nivelul cabinetului primului ministru ungar a unui post care să coordoneze proiectele de autonomie din Bazinul Carpatic.

Revenind la Mişcarea Tinerilor din 64 de Comitate, trebuie spus că de la înfiinţare şi până acum, nu am văzut sau auzit ca vreun politician ungur din România să se arate deranjat de activităţile ultraextremiste pe care această organizaţie le desfăşoară. Dimpotrivă, foarte multe dintre acţiunile HVIM au fost girate de reprezentanţi ai FIDESZ şi chiar UDMR, ceea ce le-a şi dat mai mult curaj membrilor acestei structuri care militează pentru aşa-zisa Ungarie mare. Astfel, ani la rând, reprezentanţi din organizaţia de tineret a FIDESZ au dat curs invitaţiei HVIM de la participa la dezbaterile din tabăra de la Veroce-Kismaros din Ungaria, unde se discutau modalităţi şi soluţii pentru combaterea efectelor Trianonului. Nici UDMR nu a ezitat să gireze într-un fel sau altul demersuri ale HVIM. Astfel, în 2016, în contextul zilei de 6 octombrie, când se comemorează înfrângerea Revoluţiei Ungare de la 1848-1849, Hegedus Csilla, fost ministru al Culturii în România, s-a alăturat iniţiativei reprezentanţilor HVIM şi Jobbik de evocare în Cimitirul Central din Cluj-Napoca a martirilor de la 1848-1849. În acelaşi an, un alt reprezentant UDMR, consilierul local Gered Imre, a dorit ca, în contextul zilei de 15 martie, să dea un semnal de fraternizare, dar nu cu cei care promovează valorile europene şi toleranţa ci, dimpotrivă, cu extremiştii din Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate şi Jobbik. Astfel, Gered Imre a putut fi văzut alături de reprezentanţi ai acestor organizaţii la o acţiune de evocare a martirilor de la 1848, organizată în curtea unui centru social pe strada Pădurii din Cluj-Napoca.

Văzând toate acestea, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva atitudinea de până acum a Ministerului nostru de Externe este prea “blândă”?

Cosmin Puriş