Temerile legate de suprapopularea planetei sînt nefondate

Populaţia Terrei a depăşit 7 miliarde de oameni după 31 octombrie, potrivit unei estimări a ONU. Această cifră reprezintă un nou reper în extraordinara evoluţie demografică pe care o cunoaşte omenirea de cîteva secole, dat fiind că primul miliard a fost atins de-abia în 1800. Hervé Le Bras, profesor la Şcoala de înalte studii sociale (EHESS) din Paris, afirmă că temerile legate de suprapopularea planetei sînt nefondate, deoarece rata de creştere a populaţiei mondiale s-a redus de la mijlocul anilor 1970. O nouă idee se vehiculează acum, aceea a unei implozii demografice, adică o reducere a populaţiei.

În 1970, Clubul de la Roma publica un raport întitulat “Stop creşterii?”, avertizînd asupra riscului unei suprapopulări a planetei, din cauza caracterului limitat al resurselor aflate la dispoziţia omenirii, făcînd o confuzie între resursele existente pe Terra şi resursele exploatabile în acea perioadă. Nu trebuie ignorat progresul tehnic, care multiplică posibilităţile, afirmă Hervé Le Bras. De exemplu, în domeniul alimentar, producţia de cereale creşte mai repede decît populaţia.

Referindu-se la faptul că ONU consideră că populaţia Terrei va creşte pînă la sfîrşitul secolului la nouă miliarde, demograful spune că acest scenariu este foarte puţin credibil. Rata natalităţii este în scădere, din cauza emancipării femeilor şi a creşterii vîrstei la care femeile nasc primul copil. De altfel, ONU a fost mereu prea prudentă şi a subestimat mult timp creşterea populaţiei mondiale, iar acum subestimează încetinirea ritmului de creştere.

Un alt fenomen care se observă în prezent este creşterea speranţei de viaţă, dar nu există niciun risc ca în unele societăţi proporţia populaţiei îmbătrînite să prevaleze. Ceea ce contează nu este vîrsta, ci starea de sănătate. În majoritatea ţărilor, speranţa de viaţă, asociată cu o stare bună de sănătate, creşte mai repede decît speranţa de viaţă în general. Bătrîneţea este o noţiune foarte fluctuantă. În secolul al XIX-lea, oamenii erau consideraţi bătrîni de la 40 de ani, la începutul secolului al XX-lea, de la 50 de ani, şi cîteva decenii mai tîrziu, de la 60 de ani.

Un alt fenomen demografic major observat în prezent este cel al migraţiilor masive internaţionale, dar acest fenomen nu are nicio legătură cu vreo presiune demografică. Migraţiile se datorează în primul rînd tulburărilor politice şi inegalităţilor pe piaţa muncii.