Tema unificării datei pascale „nu reprezintă un obstacol de netrecut”

În contextul discuțiilor pe marginea propunerii adoptării de către Biserica Ortodoxă Română a sărbătoririi Învierii Domnului, după calendarul gregorian, părintele Bogdan Ivanov consideră „mai mult decât inspirată” lectura declarației de presă a Mitropolitului Bartolomeu Anania, dată în 6 aprilie 2007, în contextul sărbătoririi Paștilor la aceeași dată atât de către ortodocși, cât și de către catolici și protestanți.

„Argumentele, eleganța, stilul și coerența textului ne arată că la o asemenea problemă trebuie să te raportezi cu multă înțelepciune și răbdare, iar rezolvarea ei trebuie să aducă un plus de unitate Bisericii și nu de dezbinare” – spune pr. Bogdan Ivanov.

Redăm, în cele ce urmează, textul declarației de presă cu titlul „Tema unificării datei pascale nu reprezintă un obstacol de netrecut”:

Declarație de presă

În anul acesta (2007 n.n.) creștinii de pretutindeni trăiesc bucuria de a sărbători Învierea Domnului în aceeași zi.

Dacă ceea ce ar trebui să fie normal provoacă bucurie, deci o excepție de la regulă, înseamnă că regula în sine, adică practica generală, reprezintă o anormalitate.

Nu-mi propun să analizez mecanismele istorice care au dus la dezbinarea creștinilor pe tema calendarului. Amintesc doar că Biserica a stabilit o regulă încă în secolul al IV-lea, prin Sinodul Ecumenic de la Niceea, care o hotărât în unanimitate ca Paștile să fie sărbătorite în prima Duminică de după luna plină care-i urmează echinocțiului de primăvară. Așadar, punctul fix era echinocțiul, iar calcularea acestuia i-a fost încredințată Bisericii din Alexandria, Egiptul fiind pe atunci patria astronomiei.

Știința astrelor însă a evoluat în timp, noile descoperiri au provocat calcule noi, în 1924 a fost adoptat calendarul gregorian, dar numai de către o parte din țările creștine, pe când celelalte au rămas la cel iulian, și așa se face că tot mai des circulă întrebarea: De ce nu hotărăsc Bisericile ca Învierea Domnului să fie prăznuită de toți creștinii la aceeași dată? Oare nu ar trebui să se ajungă la o înțelegere, cu atât mai mult cu cât data Paștilor nu este o problemă de dogmă, ci doar una de practică liturgică?

Doresc să informez opinia publică de la noi că tema unificării datei pascale se află pe agenda Consiliului Ecumenic al Bisericilor, că ea nu reprezintă un obstacol de netrecut, că, prin urmare, se poate ajunge la un consens, dar că, asemenea tuturor problemelor de această natură, rezolvarea și punerea ei în practică cer timp și răbdare. Nu va fi suficientă o simplă hotărâre de la centru, fie ea și unanimă. E absolut necesar ca ea să fie omologată de către clerul și credincioșii tuturor Bisericilor.

Să nu uităm că de-a lungul secolelor s-au creat tradiții adânc înrădăcinate în conștiința și practica populară și că alinierea lor la actualitate nu se face cu ușurință. Noi, românii, avem exemplul din 1924 când reforma calendarului a fost hotărâtă de sus, fără o prealabilă pregătire a poporului, ceea ce a provocat rezistența stiliștilor din Moldova și constituirea lor într-o unitate disidentă care dăinuie și astăzi.

Dacă, cel puțin din când în când, coincidențele calendaristice le oferă tuturor creștinilor bucuria de a sărbători împreună Învierea Domnului, faptul în sine reprezintă garanția că ceea ce este astăzi o excepție, mâine poate fi regula. Esențial însă nu este când sărbătorim Paștile, ci cum le sărbătorim.

Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu