Teatrul Naţional Cluj – Napoca. Un nou Matei Vişniec, “Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre”

duminică 10 iunie, 19. 00 * studio ‘Euphorion’

Piesa Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre a fost scrisă de Matei Vişniec la începutul anului 2009, în Franţa, la cererea actorului şi regizorului Mustapha Aouar, director al companiei Gare Au Théâtre din Ivry-sur-Seine, cu ocazia centenarului naşterii lui Eugène Ionesco. Îi oferă astfel dramaturgului ocazia de a-l omagia pe marele său predecesor, aducând în faţa publicului celebrul personaj absent al literaturii absurdului, Cântăreaţa cheală.

Eroul piesei, poetul Sergiu Ponegaru încearcă să-şi păstreze valorile literare. El scrie şi traduce în plină dictatură comunistă, având privilegiul câtorva conversaţii cu eroina lui Ionesco. Cei doi discută – în libertate, dar mai ales în închisoarea unde ajunge să fie încarcerat eroul – despre literatură, despre farmecul Micului Paris, lăsând impresia unei perechi aflate la prima întâlnire. La următoarele întâlniri, gesturile ei devin mai intime, iar în cele din urmă nu-şi mai poate stăpâni lacrimile văzând cât de des este pomenită ea, „un personaj care nici măcar nu există“. Ideea evocării acestui personaj i-a fost dată scriitorului de o amintire a eseistului şi istoricului literar Nicolae Balotă, care a povestit cum în anii ’50, pe când se afla la Jilava împreună cu Constantin Noica, a râs cu mare poftă când Nicolae Steinhardt, aflat în aceeaşi celulă, le-a povestit piesa absurdă a lui Ionescu. Dar nu doar Cântăreaţa cheală bântuie prin celula Poetului ci şi alte celebrităţi: însuşi Eugen Ionescu, contele de Lautreamont, André Breton, Albert Camus. Apar şi doi rinoceri, chiar în momentul în care „orologiul bate de cinci ori“, ora servirii celebrului ceai englezesc.

Regizorul Răzvan Mureşan se află cu Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre la al treilea spectacol montat pe un text al dramaturgului Matei Vişniec, după ce în anul 2013 punea în scenă Spectatorul condamnat la moarte, iar în 2015 Richard al III-lea se interzice. A devenit un fel de tradiţie ca la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca să fie aduse la rampă piese ale scriitorului, după ce în 1999 Anca Bradu monta aici Arie lejeră pentru cal şi cămilă. Apoi, în 2004, Radu Afrim regiza Mansardă la Paris cu vedere spre moarte, cu premiera mondială la Cluj, iar Mona Marian semna direcţia de scenă la două spectacole: Bâlci: Femeia ţintă şi cei zece amanţi (2008) şi Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal (2009).

“Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre” de Matei Vişniec: regia şi decorul: Răzvan Mureşan, costume: Ilona Lörincz, asistent de regie: Radu Lărgeanu, maestru de lumini: Jenel Moldovan; în distribuţie : Poetul: Matei Rotaru, Redactorul şef: Cristian Grosu, Miţi: Alexandra Tarce, Directorul închisorii: Adrian Cucu, Fostul magistrat: Cătălin Codreanu, Fostul ministru, Judecătorul: Miron Maxim, Filozoful: Petre Băcioiu, Vera: Diana Buluga, Soţul Verei: Silvius Iorga, Cântăreaţa cheală: Patricia Brad

Eugenia ŞARVARI