Teatrul Naţional Cluj – Napoca. “Idiotul” într-o Rusie a nefericitei umanităţi

duminică 4 februarie, 19. 00

Un spectacol cum este Idiotul te îndeamnă, te obligă chiar să citeşti cartea lui Dostoievski, acordând fiecărei pagini atenţia cuvenită. A merge la spectacol fără a cunoaşte conţinutul romanului, e un demers eşuat. De ce ? Pentru că Idiotul este o scriere complicată, cu mule personaje complexe şi puternice, cu ‘n’ secvenţe de un simbolism aparte (ideile filosofice sunt multe, amestecate şi mai toate fără răspunsuri), totul şi toate într-o Rusie a nefericitei umanităţi. Una în care adevărul şi corectitudinea nu au ce căuta. Parcă suntem în România anului 2018 ! În fine… Cred şi sper că v-am convins. Idiotul cere aplecări serioase, atente. Numai aşa va putea spectacolul regizoarei Anna Stigsgaard perceput la valoarea lui, numai aşa vor putea fi înţelese personajele şi acţiunile lor. Numai aşa spectatorul va putea aprecia dacă este sau nu o dramatizare reuşită, la nivelul cărţii de exemplu. Se ştie, nu sunt secrete, puţine dramatizări reuşesc. Cea de faţă întruneşte calităţile unei bune rescrieri, în spiritul lui Dostoievski şi a timpului său.

Concluzia ? Citiţi romanul, apoi, apoi mergeţi la teatru.

‘Prinţul Mîşkin, personajul principal din romanul lui F.M. Dostoievski, suferă de epilepsie, iar boala l-a ţinut departe, ani de zile, de oameni şi de natură. Când ajunge la un spital din Elveţia, se retrezeşte în sfârşit la viaţă, cu o conştiinţă nouă şi luminoasă a lumii care îl înconjoară. Ca într-un soi de experiment, Dostoievski îl trimite pe acest om naiv şi „pur“, care crede că „frumuseţea va salva lumea“, înapoi într-o Rusie a unei nefericite umanităţi, disperată şi nesigură de propriul destin. Candoarea fragedă a lui Mîşkin schimbă relaţiile dintre bărbaţii şi femeile pe care îi întâlneşte, dar reţeaua acestor relaţii îl cuprinde şi pe el, până la sufocare. Dostoievski ne face să fim părtaşi la acest experiment eşuat, ca şi când noi înşine am fi subiecţii lui, fiinţe umane care nu suntem capabile să vedem nimic în afara propriei noastre condiţii, prizoniere ale propriei noastre mediocrităţi. Încercarea de a crea un spectacol de teatru pornind de la un roman de anvergură precum Idiotul, fără să îi trădezi sensul sau povestea, a fost o călătorie extraordinară şi complexă – posibilă numai prin dăruirea actorilor şi a întregii echipe. Şi, dacă am trădat, inevitabil, romanul, cred că tocmai această trădare a făcut să fie posibil să îi rămânem fideli: să explorăm întâlnirea dintre Mîşkin, un naiv venit din afară, cu o lume care nu vrea să fie salvată’, am citat din cele scrise de Anna Stigsgaard, una din semnatarele dramatizării.

Idiotul, dramatizare după Dostoievski, de Anna Stigsgaard şi Ştefana Pop Curşeu; regia: Anna Stigsgaard; scenografia: Adrian Damian; mişcarea scenică: Savino Paparella; maestru de lumini: Jenel Moldovan * în distribuţie : Cristian Rigman (‘Prinţul Mîşkin’), Ionuţ Caras (‘Rogojin’), Ramona Dumitrean (‘Nastasia Filippovna’), Miriam Cuibus (‘Generăleasa Epancina’), Anca Hanu (‘Aglaia’), Romina Merei / Sânziana Tarţa (‘Adelaida’), : Petre Băcioiu (‘Toţki’), Matei Rotaru (‘Ganea’), Silvius Iorga / Cristian Grosu (‘Ippolit’)

Demostene ŞOFRON