Teatrul Maghiar de Stat Cluj – Napoca

Două premiere : “Dorinţa” de Fran şi “Văduva Karnyo şi cei doi zburdalnici”
Luna martie începe în forţă pentur instituţia condusă de Tompa Gabor. Începe cu două premiere apropiate ca date – 2 martie, respectiv 6 martie – două spectacole care întregesc stagiunea în curs.
“Dorinţa” de Franz Xaver Kroetz
avanpremiera vineri, 27 februarie, ora 20 * premiera luni, 2 martie, ora 20
Cu “Dorinţa”ne întîlnim cu arta dramaturgului german Franz Xaver Kroetz (n. 1946, Munchen), nume cunoscut şi des pus în scenă şi nu numai în spaţiul german. Dramaturgul, actorul, regizorul de film şi-a văzut eforturile artistice recompensate cu importante distincţii şi premii cum sînt Deutscher Kritikerpreis, Hannoverscher Dramatikerpreis sau Bertolt Brecht Literaturpreis.
Scrisul său nu este deloc unul comod. Dovadă că premierele pieselor “Heimarbeit” şi “Hartnackig” au fost perturbate de neonazişti, evenimente bine mediatizate la vremea respectivă. Ca idee generală, protagoniştii săi aparţin clasei muncitoare, claselor de mijloc, vieţi fără prea mari speranţe de viitor, oameni incapabili să poarte un dialog normal sau/şi coerent.
Dorinţa ne introduce în dramele cotidiene ale cuplului la vîrsta mijlocie şi de clasă mijlocie. Animalitatea ascunsă sub masca de zi cu zi ne este prezentată cu o sinceritate dezarmantă. În spatele acţiunilor personajelor se ascund sexualitatea refulată dar şi perversitatea fiecăruia în parte. Piesa în sine este despre … sex, despre mult mai mult … Pentru că dincolo de sex sînt durerea, suferinţa, absurdul, grotescul, relaţii interumane alterate. Şi creatorii artistici  – regia Istvan Albu; costumele Gyopar Bocsai; decoruri Tenkei Tibor; în distribuţie Andrea Kali (‘Hilda’), Szucs Ervin (‘Otto’), Imre Eva (‘Mitzi’), Farkas Lorand (‘Fritz’), Sigmond Rita (‘Zsuzsi’) – sînt interesaţi de mecanica fină a relaţiilor dintre oameni. Sînt uşor observabile legăturile dintre cele patru personaje, o reţea mică altfel, în care relaţiile depăşesc cu mult imaginarul. Aşa putem înţelege sexualitatea de fiecare zi, perversiunile (cotidiene sau/şi patologice), obsesiile fiecăruia în parte, toate acestea în imensitatea timpului scenic. Avem la îndemînă instrumentele artistice pentru a interioriza ceea ce privim.
Regizorul Istvan Albu (n. 1984, Sfîntu Gheorghe) a început colaborarea cu Teatrul Maghiar de Stat din Cluj – Napoca în anul 2007, ca asistent regie. Doi ani mai tîrziu, în 2009, pune în scenă primul său spectacol, Demonii, adaptare după Dostoievski. Au urmat alte două titluri, Pădurea pătrat – rotundă (2011) şi Buzunarul cu pîine (2013), spectacole bine primite de public şi critica de specialitate.
A mai pus în scenă O, ce zile frumoase ! (la Teatrul Naţional din Cluj – Napoca, 2012), A cincea Sally (la Teatrul Tomcsa Sandor din Odorheiu Secuiesc), Dar ce s-a întîmplat cu femeia ? la Teatrul din Tîrgu Secuiesc.
Gyopar Bocskai (n. 1985) a studiat la Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta. În prezent este student al Universităţii de Artă şi Design din Cluj – Napoca, secţia design textil. Îi cunoaştem bine activitatea artistică şi mă refer la costumele create pentru spectacole precum Buzunarul cu pîine, O, ce zile frumoase !, Bolero sau KAMPF, nu sînt singurele desigur. A obţinut premiul pentru cea mai bună scenografie pentru spectacolul Parallel (2014), în cadrul Festivalului Atelier de la Sf. Gheorghe.
Despre cea de a doua premieră, Văduva Karnyo şi cei doi zburdalnici de Mihaly Csokonai Vitez, mă voi pronunţa la timpul potrivit.
Demostene   ŞOFRON