Teatru: “Corporaţia” de Flavius Lucăcel

Am așteptat cu mare interes, dar și cu motivată emoție, premiera acestei piese semnată de Flavius Lucăcel, premieră ce a avut loc, la mijlocul săptămânii trecute, la Teatrul Naţional Cluj. Cunosc bine scrierile autorului. După mine, este un dramaturg de tip „brechtian” al timpurilor noastre. La fel ca celebrul dramaturg, este un răbdător, simplu dar nu simplist, care crede că reorganizarea societății ar putea vindeca omul… Cum contribuie el la această „vindecare”? Arătând cu degetul, fără menajamente, fără ezitări. În creațiile sale, personajele sunt, de la bun început, clar identificate: dictatorul, coruptul, lingăul, târfa, fariseul, umilul, supusul, turnătorul, naivul, perversul etc. Indiferent de sex. Personajele sale nu „evoluează” ori „involuează” din punct de vedere, să zic, psihologic pe parcursul derulării acțiunii, ele sunt „fixate” ca într-un insectar uman, etichetate fără menajamente. Confruntările dintre ele sunt dure, grotești, penibile ori comice, jenante dar și duioase, discret sentimental-poetice. Unele sunt capabile să calce și pe cadavre pentru a-și atinge scopul.

Creația lui Flavius Lucăcel transpune în pagină bucăți desprinse din viață cu duritate, precum desprinzi o bucată de piatră dintr-o stâncă. El își dorește să-l provoace pe spectator la reflectare. Realitatea imediată este adusă pe scenă cu intenția unei epicizări a teatrului. La asta trebuie să contribuie jocul actorilor, efectele de lumină, proiecțiile, momentele de cântec, dans, poezie și, nu în ultimul rând, decorul, luminile etc.

Corporația este bântuită de oameni fără coloană vertebrală, supuși și prefăcuți, cu sentimente meschine, capabili să-și înjughie colegul pe la spate ori chiar pe față, iar printre ei se „pierd” câteva suflete care încearcă să-și mențină puritatea. Toți trăiesc în tensiunea nesiguranței zilei de mâine. Dar la suprafață se arată degajați, ba chiar capabili de glume și bună dispoziție. Corporația este condusă, dictatorial, grobian și cu o evidentă desconsiderare (chiar silă) față de oameni, de un individ pe nume Donald. Acum, desigur, te duce imediat gândul la Trump, dar la fel de bine poate fi orice alt individ cu aceleași caracteristici. Putea să-l cheme și Vladimir. Un conducător pentru care angajații sunt simple marionete. Căci în creația lui Flavius Lucăcel întâlnim caractere general umane, valabile oricând și oriunde, indiferent de locația geografică, de vremuri ori… anotimpuri!

Regizorul M. Chris. Nedeea a înțeles exact intențiile autorului, iar concepția sa regizorală, cu amprentă personală, a fost dinamică, plină de fantezie, capabilă să țină constant treaz interesul spectatorilor, să-i incite și să-i excite din când în când, taman la momentele potrivite. O concepție regizorală care a fost împlinită, savuros, de interpreți (Cătălin Herlo, Radu Lărgeanu, Matei Rotaru, Miron Maxim, Cătălin Mocan, Alexandra Tarce, Raluca Radu, Cristina Bleandură), toți în formă, compunând o echipă de admirat. “Corporația” este un spectacol care merită văzut și revăzut. Și jucat. O felicitare specială și pentru Mario Dance Atelier, producătorul acestui spectacol. E nevoie de curaj să urci pe scenă… un dramaturg român contemporan. Și nu numai de curaj. Părerea mea.

Radu Țuculescu