Taxi

Radu VIDA

Multe, şi deloc mărunte, sînt necazurile prin care trec taximetriştii clujeni. Şi, odată cu ei, şi publicul călător. O demonstraţie a transportatorilor din Bucureşti mi-a amintit că această categorie de lucrători de la noi are o serie de doleanţe. Nu neapărat pentru ei şi munca lor, ci, mai ales, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de transport cu aceste mijloace, pentru segmentul de populaţie care apelează la maşinile cu carouri negre.

Aşadar, atragem atenţia autorităţilor locale asupra unor nereguli ce… încurcă bunul mers al deservirii populaţiei cu aceste mijloace de transport. Nu este vorba despre o „listă neagră” şi nici nu intenţionăm să supunem atenţiei priorităţi în domeniu. Dar o analiză merită făcută: pentru simplul motiv că serviciul taxi are multe şi onorante avantaje pentru acest oraş. Am aminti, în primul rînd, preţul călătoriilor. Şi trebuie să fim de acord că este unul civilizat, accesibil. Nu mă refer aici la păsările şi… păsăroii de noapte care folosesc taxi-ul, cum foloseşte un om civilizat lingura şi furculiţa, să spunem. Această categorie de tineri, care-şi fac „studiile” în cluburile de noapte ale municipiului, şi nu numai, sînt fete şi băieţi „de bani gata”, pentru care teribilismul circulaţiei nocturne a şi devenit plictisitor, după anul doi de liceu. E şi acesta un adevăr că, prin acţiunile lor de nababi, lumea aceasta ciudată aduce beneficii economice tuturor celor care şi-au făcut din cîrciumi selecte o afacere. Şi, implicit, cîştigă şi taximetriştii de pe urma noctambulilor cetăţii. Dar, preţurile practicate de serviciile de taxi sînt astfel promovate, încît aproape orice om poate, la nevoie, să se folosească, financiar vorbind, de aceste mijloace (mai) rapide de transport, să se simtă în siguranţă şi să aibă plăcutul sentiment că ajunge la timp acolo unde doreşte.

Nu de puţine ori, însă, călătorul se loveşte de o reală problemă, care nu se regăseşte în alte oraşe ale ţării: locurile unde aceste maşini pot să staţioneze în aşteptarea clienţilor. Simţul comun şi logica elementară permite oricărui om, cetăţean al urbei, să facă sugestii în ceea ce priveşte standurile taximetriştilor. Ba, mai mult, şi cei care vin din „provincie” au o serie de of-uri în acest sens. Dacă nu recurgem la „propuneri concrete” e pentru că avem convingerea fermă că este o treabă mult mai serioasă. De urbanism. De gîndire constructivă, specializată, la care trebuie să participe nu numai inginerii, arhitecţii, poliţiştii şi autoritatea ce reglementează transportul urban. E imperios necesar să se ţină seama şi de părerea taximetriştilor. O analiză sine ira et studio, în care să se caute binele public ar fi cu atît mai oportună, cu cît, nu peste mult vreme, municipiul se va aglomera. Pe lîngă repornirea pe care o aduce, firesc, renaşterea anotimpului, sperăm să ne confruntăm cu o avalanşă de turişti, care să „calce” urbea datorită statutului de Capitală europeană a tineretului.

E un interes economic pentru întreaga comunitate, de care trebuie să ţinem seama! Cu atît mai mult cu cît, în viitorul nu prea îndepărtat, mai avem în plan asemenea izbînzi. Cu toate că am promis, îmi calc pe orgoliu şi arăt cu degetul: spre Gara Centrală, spre exemplu. Nu este permis ca o asemenea „poartă” de intrare/ieşire din municipiu să nu aibă rezolvată problema standului taxi. Oamenii se tîrăsc, la propriu, spre zona… moartă a Gării navetiştilor. Care, nu-i aşa?, nu mai există! Şi în Autogara oficială, ca să zic aşa, treburile nu sînt clare. Iar poliţiştii comunitari duc o adevărată vînătoare împotriva taximetriştilor, care încearcă să vină în sprijinul călătorilor de pe distanţe lungi. Asta ca să nu vorbim de zecile de „autogări” practic neautorizate, dar unde vin, de ani de zile, curse regulate, cu călători din ţară sau străinătate. Dar, repet: soluţia este o analiză serioasă şi o repede luare de măsuri pentru ca fluxul taximetriei să fie unul eficient şi în deplină concordanţă cu nevoile cetăţenilor.