Tălăuzești, adică vorbești limba sticlei?

• Dacă nu, hai să înveți gumuțeasca la Festivalul geamgiilor de la Bociu! •

Satul Bociu, un mic colț de rai ascuns la poalele Vlădesei din Munții Apuseni, se pregătește de sărbătoare. La finalul săptămânii, în 22-23 iulie a.c., va avea loc „Festivalul Geamgiilor”, adunarea anuală a ultimilor geamgii ai satului, stabiliți acum prin marile orașe din sudul țării, prilej pentru toți cei curioși de a afla mai multe despre această meserie pe cale de dispariție și despre gumuțească, limbajul specific folosit de ei în trecut.

Parte a comunei Mărgău, Bociu păstrează urmele puternicei comunității de geamgii care exista aici odinioară. Sătenii se întorc anual la venirea verii, pentru a cultiva pământul, a-și îngriji casele părintești, dar, mai ales, pentru a se reuni.

Atât cercetările, cât și tradiția locală plasează apariția activității de geamgiu la finalul secolului al XIX-lea, în satele comunei Mărgău: Bociu, Buteni, Ciuleni, Răchițele sau Scrind, dar și în Călata, Călățele sau Morlaca.

Interesanta meserie de geamgiu era itinerantă și presupunea plecarea din sat spre mari orașe de dincolo de Carpați (de la Târgu Jiu, până la Galați, dar, mai ales, la București), cărând în spate tolba cu sticle, în căutarea clienților cărora să le fie schimbate geamurile sparte. Rațiunile au fost, evident, de natură economică și pot fi puse pe seama traiului greu de la munte. Încovoiați de spate, căci tolba putea cântări până la 50 de kg, geamgiii au colindat zeci de ani țara în lung și-n lat ca să-și câștige existența. Prețul nu era unul fix, ci în funcție de cum se putea negocia cu clientul. Erau situații în care geamgiii primeau mâncare, dar și un loc de dormit.

Până la finalul anilor ´90 se putea trăi din activitatea de geamgiu, care a adus prosperitate comunității din Bociu, fapt evident la o simplă plimbare pe ulițele satului, străjuite de case mândru aranjate. Pe măsură ce termopanele și-au făcut tot mai mult loc, orășenii au auzit tot mai rar pe străzi strigătul specific geamgiilor, meseria intrând puternic în declin, astăzi fiind pe cale de dispariție.

„Gumuțeasca” este limbajul considerat de specialiști singurul argou profesional din România, inventat și folosit exclusiv de geamgii, pentru a se face înțeleși doar între ei, în fața străinilor. Această „limbă de sticlă”, cum mai este numită (tălăuz = sticlă, a tălăuzi = a vorbi limba sticlei), a atras atenția unor lingviști, care au descoperit că își are originile la finalul secolului al XIX-lea, fiind direct legată de apariția meseriei de geamgiu. Lingvistul și profesorul clujean Romulus Todoran, căruia îi datorăm realizarea unui tratat despre gumuțească, a reușit să identifice aproximativ 70 de cuvinte și numeroase particularități lexico-gramaticale ale acestui „cod de comunicare” specific odinioară comunității de geamgii. Părerile privind etimologia termenului „gumuțească” sunt împărțite, cuvântul avându-și originea fie în termenul moț, fie zgomot, a gomoți.

În prezent, familii din comunitate se reîntorc în sat de sărbători și obișnuiesc să vorbească la masă în gumuțească, împreună cu urmașii. Sunt conștiente de valoarea acestei particularități a zonei, care trebuie transmisă mai departe, pentru ca „limba de sticlă” să nu dispară, deși și-a pierdut rolul.

 Filmul documentar-etnografic „Ultimii geamgii și limba gumuțească”, realizat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, va fi prezentat în premieră în seara primei zile a festivalului, de la ora 20:00. Rezultat al cercetărilor de teren ale echipei instituției, filmul îi prezintă pe Ioan Goga și Iuliu Tonca, doi dintre ultimii meseriași plecați demult din Bociu, care dezvăluie multe secrete ale acestei meserii.

Festivalul cuprinde, în programul său, spectacole de folclor, parada portului popular, dar și „jocul satului”.

Prin sprijinirea „Festivalului geamgiilor” și surprinderea mărturiilor ultimilor geamgii în filmul documentar, CJCPCT Cluj contribuie la cercetarea, conservarea și promovarea elementelor din patrimoniul culturii tradiționale, mai ales atunci când acestea sunt pe cale de dispariție.

Consuela BENDEA
Consultant artistic, CJCPCT Cluj