Tăierea Împrejur a Domnului sau Circumciziunea – tablou de Giovanni Bellini la National Gallery din Londra

Acest praznic este celebrat a opta zi după Naşterea Domnului, la 1 ianuarie. Evenimentul este istorisit de Sfîntul Evanghelist Luca (2, 22) care relatează următoarele: Şi cînd s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a Se zămisli în pîntece. Importanţa acestei sărbători este deosebită, cu toate că este menţionată în Biblie cu aşa de puţine cuvinte. În primele secole creştine, sărbătoarea era ţinută cu post spre a se deosebi de păgîni, care aveau obiceiul să aniverseze sfîrşitul Saturnaliilor ori cel al zilei lui Ianus, zeul păcii şi a războiului, şi totodată începutul anului nou, numită sărbătoarea Calendelor – Calendae Ianuarii.1

Printre cele mai vechi exemple ale temei poate fi reţinut cel al unei miniaturi din secolul al XI-lea din Bizanţ, acea a Menologiului Împăratului Vasile. În acest caz încă nu este reprezentat actul Circumciziunii, ci pregătirea sa: sosirea Mariei şi a lui Iosif la Templu înainte de operaţiune. Tema iconografică a Circumciziunii a fost mult popularizată şi în Apus şi prin intermediul literaturii devoţionale precum Legenda Aureea a lui Jacopo de Voragine şi de Meditaţiile lui Pseudo-Bonaventura, fiind amplu figurată în aria Renaşterii2 .

Tipul acestor compoziţii, cu figurile reprezentate îndeaproape şi în detaliu, pare să fie îndatorat lui Andrea Mantegna şi lui Bellini. În mod special artistul veneţian Giovanni Bellini (1425-1516) va ajunge la o particularite a acestor compoziţii, devenind model şi promotor al lor şi pentru alţi artişti precum Vincenzo Catena.

Compoziţia (posibil provine din atelierul maestrului) se dezvoltă în jurul Pruncului Iisus faţă de care se organizează într-o scenă simetrică. Figurile cu privirile îndreptate spre centrul imaginii se caracterizează prin monumentalitate şi hieratism. Ritmicitatea detaliilor, precum cea a mîinilor ori a feţelor participă activ la finalizarea ansamblului, bine structurat şi echilibrat.

Partea esenţială a scenei o reprezintă culoarea, lumina şi expresiile figurilor. Plasate pe fondul întunecat, cele şase personaje se detaşează cu vitalitate şi lirism. Lumina ce pătrunde din stînga lucrării construieşte cu generozitate volumele şi anatomiile, dînd importanţă draperiilor frumos studiate şi etalate în toată splendoarea lor. Marele Preot ce înfăptuieşte actul circumciziei se evidenţiază prin straiele ample, decorate cu motive florale şi geometrice. O parte a tunicii sale este ţinută de un tînăr redat din profil, cu capul uşor plecat înainte. În zona centrală a temei se remarcă Iisus nud, susţinut cu ambele mîini de Fecioară. Dreptul Iosif este figurat în spatele Mîntuitorului, în vreme ce în partea opusă se văd cele două femei, Sfînta Maria, deja menţionată, şi o tînără înveşmîntată cu un văl de culoare galben deschis. Maria poartă şi ea un văl alb, simbol al purităţii sale, avînd totodată în vestimentaţia sa şi roşul, culori pe care le observăm şi la Marele Preot, dar de data aceasta cu o mai mare intensitate şi claritate a luminii.

Frumuseţea ansamblului e dată de puritatea viziunii, clariatea stilului ce ne trimite cu siguranţă spre o viziune clasică, renascentistă a manierei de pictură. Culorile rafinat orchestrate şi cu accente de puritate ale albului, roşului, galbenului, verdelui şi albastrului se profilează pe fondul întunecat, decorativ. Lumina ce învăluie ansamblul ca într-un tot armonic diferenţiază gradual elementele compoziţionale, estompînd ori strălucind chipurile sugestive ce participă la acest ritual. Dintre acestea se remarcă figura maiestuoasă şi arhaică a oficiantului ori cea feciorelnică şi inefabilă a Născătoarei. Expresia personajelor sacre şi laice este pacifistă, întreaga lucrare transmiţînd un sentiment de linişte interioară şi serenitate.

Giovanni Bellini se dovedeşte un excelent observator al trăirilor sufleteşti şi al transpunerii unei teme sacre într-o viziune personală, transformînd un subiect biblic într-o veritabilă lecţie de devotament religios şi rostire plastică de maximă intensitate. Finalizînd acest demers, să medităm la unul din troparele sărbătorii ce arată totala aplecare a lui Hristos, fiul lui Dumnezeu spre neamul omenesc: Legea plinind, Făcătorul Legii, cu trupul, astăzi, de bună voie Se taie împrejur, tăiere făcînd iernii păcatului.

Conf. univ. dr. Marcel MUNTEAN

1 Pr. Prof. dr. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Ed. Diecezană Caransebeş, Caransebeş, 2001, pp. 104-105.

2 Muntean Gh. Marcel, Repertoriul picturii bizantine. Icoane de praznic, Ed. Renaşterea Cluj-Napoca, 2014, pp. 53, 54.