Sunt emoţionat

Sunt de-a dreptul emoţionat cum europarlamentarii noştri pesedişti ţin tot mai mult seama de cultura noastră naţională şi tradiţională şi cum se ghidează ei în viaţă şi în activitate după proverbele noastre neaoş româneşti, mai ales după acela care zice că  “Dacă te-ai apucat să mănânci un rahat, atunci mănâncă-l până la capăt”. Şi sunt foarte emoţionat de profundul lor spirit de unitate naţională şi de cum, cu doamna Viorica Dăncilă în frunte, cu toţi şi cu toate stau strâns uniţi în jurul unei alte doamne ce a fost atacată de ăia răi de prin Europa.

Desigur că am fost extrem de emoţionat când am auzit că Carmen Avram, Claudiu Manda, Vasile Terheş, Dan Nica, Maria Grapini, Tudor Ciuhodaru şi Dragoş Benea au emis o scrisoare în care o susţin „cu fermitate” pe Rovana Plumb, aflată, după cum spun dânşii, “într-o situaţie fără precedent creată în urma unor jocuri politice de culise, care au aruncat procesul de validare a candidaturii sale în zona confuziei procedurale”. Şi cum să nu fiu emoţionat când europarlamentarii noştri dau dovadă de atâta înţelepciune ancestrală încât pot să dea şi altora, adică ălora din Comisia pentru Afaceri Juridice a Parlamentului European, care habar n-au ce să facă, că nu au atâta cultură şi minte ca să “ofere o serie de recomandări care să ajute candidatul”, adică pe Rovana noastră? Dar uite că ai noştri ştiu prea bine ce trebuie să facă juriştii ăia de prin parlamnetul lor european, ar trebui să-i indice candidatei noastre “să renunţe la bunurile sau acţiunile care ar crea posibile conflicte de interese sau să găsească soluţii financiare pentru a stinge un posibil conflict”. Sigur că aşa este, sigur că ar trebui să renunţe la ceva ce deja a făcut, mai ales că deja a renunţat la împrumutul ăla, că doar deja l-a dat partidului în campania pentru europarlamentare, aşa că, ce s-o mai lungim, lucrurile sunt simple, extrem de simple, excepţional de foarte simple am putea spune, şi asta încă de pe vremea când camera noastră a deputaţilor nu i-a ridicat doamnei Rovana imunitatea, că doar nu era să fie anchetată şi dânsa în prostia aia de dosar cu balta Belina unde pescuia domnul Liviu.

Iar emoţia şi mândria mea au crescut şi mai mult când am auzit cât de bine şi de frumos o laudă eurodeputaţii noştri pe doamna Rovana a noastră şi cum spun ei cu multă convingere că dânsa este „un candidat serios şi bine pregătit, cu o viziune inovatoare pentru viitorul transporturilor din Uniunea Europeană”, lucru evident de altfel, dovadă stau zecile şi sutele de autostrăzi construite în România, şi chiar concursul sau ce-o fi ăla de baloane cu aer cald ce chiar acuma se petrece pe undeva pe drumurile noastre naţionale.

Însă emoţia mea a atins culmi de o maximă înălţime şi înălţare când am văzut cât de mult o iubeşte doamna noastră Viorica pe doamna noastră Rovana şi cum o susţine dânsa “necondiţionat”, că doar au “muncit împreună”, şi cum ştie dânsa, chiar şi aşa prim-ministru cum se află acum, “măsura profesionalismului Rovanei şi a bunei-credinţe cu care şi-a făcut mereu treaba”, şi cum are ea “certitudinea că, pentru Rovana Plumb, spre deosebire de alţii, ar prima întotdeauna interesele şi politicile europene care contribuie la consolidarea proiectului european”.

După cum spuneam, sunt emoţionat. Foarte emoţionat.

Viorel DĂDULESCU