Sub Acoperămîntul Maicii Domnului

Sărbătoarea de la 1 octombrie, numită Acoperămîntul Maicii Domnului, reaminteşte despre minunea petrecută în biserica din Vlaherne, pe timpul împăratului Leon Înţeleptul (886-911), cînd Fecioara Maria s-a arătat Sfîntului Andrei cel Nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare şi mijlocitoare a creştinilor1. Prin secolul al XII-lea, sărbătoarea a fost introdusă la ruşi (sub numele de Pokrov, adică Ocrotirea), iar apoi a trecut şi la români, prăznuindu-se mai mult în mănăstiri.

Pornind de la reprezentarea Maicii Domnului din catacomba Priscilla, ca  Orantă, acest tip iconografic şi pictural a cunoscut de-a lungul timpului diverse interpretări. La Constantinopol, icoana Maicii Domnului numită Vlahernitissa se găsea în biserica din Vlaherne, biserică ce a fost înălţată pentru a adăposti relicva Sfîntului Acoperămînt al Maicii Domnului, Maforionul adus de la Ierusalim în timpul împăratului Leon I (457-474). Această icoană a dispărut în incendiul care a cuprins biserica în 1434, dar anumite replici ale ei au fost pictate ulterior. La Roma, Vlahernitissa a fost cinstită graţie papilor de origine greacă. Una din aceste icoane se afla în vechea bazilică vaticană pentru care Ioan VII (705-707) a comandat un mozaic reprezentînd-o pe Maica Domnului Orantă înveşmîntată ca o împărăteasă.2

Lippo Memmi (1291-1356) a fost un pictor italian, reprezentant al şcolii sieneze. Prieten cu Simone Martini – al cărui stil de pictură aristocratic, bogat în forme elegante, l-a adoptat – a fost considerat unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai goticului internaţional. Tematica sacră a fost una dintre coordonatele artei sale, pictura sa fiind înscrisă încă în cadrele artei bizantine, pe care o înnoieşte prin stilul său influenţat de începuturile Trecento-ului italian. Gustul pentru un desen mai elevat, culoarea luminoasă şi decorativă sînt elementele ce-i caracterizează lucrările.

Fresca Madonna della Misericordia (Madonna dei Raccomandati), care poate fi tradusă ca Fecioara Milostivirii, se găseşte la Catedrala din Orvieto, într-o nişă pe peretele din dreapta. Pictată în tradiţia bizantină, este una dintre cele mai vechi reprezentări ale acestui tip de icoană, care provine din Siena. Lucrarea o prezintă pe Fecioara Maria oferind protecţie pentru locuitorii oraşului, care îngenunchează în rugăciune, sub mantia ei. Atribuirea a fost o problemă de dezbatere între istoricii de artă, chiar dacă o semnătură însoţeşte lucrarea care-l identifică ca autor pe Lippus de Sena. Artistul o aşează în centrul lucrării pe Maica Domnului în atitudine rugătoare (Orantă), cu mîinile apropiate, stînd în picioare şi privind înainte. Fecioara poartă un veşmînt roşu, împodobit cu numeroase cruci aurii. Peste veşmîntul roşu, ea are o mantie de culoare albastru ultramarin, cu două stele monumentale pe umeri. O coroană cu fleuroni îi împodobeşte capul drapat cu un maforion alb. Faţa luminoasă cu ochii pătrunzători şi calzi, cu nasul prelung şi drept, cu buzele feciorelnice ne amintesc de prototipurile bizantine ale tipologiei mariale. Nimbul traforat cu motive geometrice se contrapune pe fondul de aur al tabloului.

Fecioara este înconjurată de îngeri şi laici. În registrul superior, în proporţii reduse, sînt dispuşi în cîteva şiruri îngerii, care au o înfăţişare foarte asemănătoare. Un amănunt semnificativ poate fi socotit faptul că mantia este ţinută de mîinile îngerilor pentru ca mîinile Mariei să poată fi libere pentru rugăciune. În registrul inferior, sub mantia Fecioarei, sînt reprezentaţi locuitorii oraşului în atitudine de rugăciune: în dreapta femeile, iar în stînga bărbaţii. În grupul din stînga se evidenţiază profilul unui bărbat vîrstnic, cu părul alb şi cu o tichie de culoare roşu violet. El are palmele împreunte şi este puţin mai mare decît ceilalţi. În grupul din dreapta se observă două femei purtînd coroane imperiale. Fecioara Maria, chipurile liniştite şi suave ale îngerilor, împreună cu atitudinea de îndurare a laicilor alcătuiesc o compoziţie simplă şi unică prin  frumuseţea şi coloritul expresiv, dar mai cu seamă prin fiorul credinţei şi al rugăciunii pe care îl transmite.

Fiecare dintre noi avem nevoie de Acoperămîntul şi de ocrotirea Fecioarei Maria, pentru că mult greşim înaintea Domnului. Dar unde ne vom ascunde, pentru că nu este loc în cer şi pe pămînt unde să nu fim văzuţi de Dumnezeu? Un singur refugiu avem: la bunătatea şi milostivirea Maicii Domnului. Doar ei ne putem ruga: Acoperă-ne şi acum, Doamnă, pe noi, cu omoforul milei tale3.
Conf. univ. dr. Marcel Muntean