SUA şi Iranul încearcă o apropiere a relaţiilor, după trei decenii de îngheţ

Las Provincias

Secretarul de Stat al SUA, John Kerry, şi ministrul iranian de externe, Javad Zarif, s-au reunit, alături de alte cinci puteri mondiale pentru a discuta despre programul nuclear iranian, în prima reuniune bilaterală la nivel înalt din 1979. Relaţiile americano-iraniene au început să se deterioreze după căderea regimului shah-ului Mohamed Reza Pahlevi şi triumful Revoluţiei islamice a lui Khomeiny în 1979. Relaţiile s-au rupt definitiv în 1980 după asaltul asupra ambasadei SUA din Teheran al susţinătorilor Revoluţiei, care au ţinut ostatice 52 de persoane timp de 444 de zile.

Această criză a fost considerată punctul cel mai opac al Administraţiei Carter, care nu a reuşit eliberarea ostaticilor, puşi în libertate abia în prima zi a preşedinţiei Reagan, la 21 ianuarie 1981, cu medierea Algeriei. Eliberarea a fost acordată în schimbul deblocării fondurilor iraniene. Criza a marcat şi începutul violenţei şiite, care s-a caracterizat prin luarea ca ostatici a mai multor occidentali în Liban de către grupări radicale sprijinite de Iran, precum Hezbollah. În războiul dintre Irak şi Iran (1980-1988), SUA au susţinut făţiş regimul lui Saddam Hussein. În 1995, preşedintele democrat Bill Clinton a acuzat Iranul de susţinerea “terorismului internaţional”, de dezvoltarea de arme de distrugere în masă şi de obstrucţionarea eforturilor de pace în Orientul Mijlociu şi a interzis companiilor americane să investească în industria petrolieră iraniană.

În 1997, odată cu venirea la preşedinţia Iranului a moderatului Mohamed Khatami, cunoscut pentru politica sa de deschidere, a început un dialog între Teheran şi Washington. În anul 2000, SUA şi-au flexibilizat poziţia faţă de Iran. Dar în timp ce au ridicat embargoul asupra unor produse iraniene, au introdus ţara pe lista statelor care co-patronează terorismul internaţional, acuzînd Teheranul că dezvoltă arme de distrugere în masă şi cooperează cu grupări teroriste. În 2003, Washingtonul a denunţat că Iranul se pregăteşte să extragă uraniu din zăcăminte proprii şi a cerut Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) să examineze îndeaproape programul.

În timpul regimului lui Mahmud Ahmadinejad (2005-iunie 2013), presiunile Washingtonului pentru ca Iranul să abandoneze programul nuclear au continuat. În februarie 2006, AIEA a trimis controversatul program nuclear al Iranului în faţa Consiliului de Securitate al ONU. Iranul a reacţionat limitînd accesul inspectorilor AIEA la instalaţiile sale atomice şi reluînd programul de îmbogăţire a uraniului. Doi ani mai tîrziu, în iulie 2008, tensiunea a crescut după ameninţările iraniene de “a şterge Israelul de pe hartă” şi forţa navală a SUA din Golful Persic, în cazul unui atac asupra instalaţiilor sale nucleare.

În 2010, Congresul SUA a aprobat noi sancţiuni pentru ca Teheranul să renunţe la ambiţiile sale nucleare. După venirea lui Barack Obama la Casa Albă s-au întredeschis noi posibilităţi de dialog, dar situaţia s-a complicat în noiembrie 2011, cînd un ziar israelian a publicat că Israelul, aliatul SUA, pregăteşte un atac asupra instalaţiilor iraniene. În martie, Washingtonul şi-a exprimat dorinţa ca tensiunile cu Iranul privind programul nuclear să fie rezolvate pe cale diplomatică, după o înăsprire a sancţiunilor. Ambele încearcă să abordeze programul nuclear iranian, în prima apropiere ce are loc după venirea la preşedinţia iraniană a moderatului Hassan Rohani. În ultimii ani, Rohani a fost principal negociator iranian în domeniul nuclear.