SUA nu intenţionează să reducă presiunile asupra Iranului

Izvestia

Curtea Europeană de Conturi de la Luxemburg a decis dezgheţarea conturilor a şapte bănci şi companii iraniene. Instituţia europeană a motivat această decizie prin faptul că nu sînt suficiente dovezi privind implicarea acestor instituţii în finanţarea programului nuclear al Iranului.

Dezamăgirea în acest sens şi-a exprimat-o Ministerul de Finanţe american, care a anunţat extinderea “listei negre” împotriva Iranului, prin includerea pe aceasta a unor companii suspectate că ar fi acordat ajutor guvernului iranian pentru vînzarea de petrol în pofida embargoului. Sancţiunile sînt îndreptate împotriva companiei Sima General Trading, precum şi a unei reţele de firme înregistrate în Emiratele Arabe Unite şi a reprezentaţilor companiei iraniene petroliere în Europa.

Curtea Europeană a demonstrat că, spre deosebire de SUA, Uniunea Europeană (UE) aspiră la o soluţionare practică a problemei nucleare. Realizînd asemenea măsuri înainte de o nouă rundă de negocieri în format G6, programate pentru 27 septembrie, Europa vine în întîmpinarea noului guvern de la Teheran.

Înainte de aceasta, liderul iranian Hassan Rohani şi-a declarat intenţia de a depăşi impasul în problema reglementării nucleare, făcînd “programul nuclear şi mai transparent”. Obiectivul noului guvernul (de la Teheran) constă în a depăşi izolarea economică şi politică la care a dus politica lui Mahmoud Ahmadinejad, în cei opt ani de preşedinţiestia.

Teheranul dă semnale pozitive Occidentului, încercînd să obţină slăbirea sancţiunilor, care influenţează negativ economia. Exportul de petrol, principala sursă de venit la bugetul de stat iranian, s-a redus în ultimul an de aproape două ori. Potrivit calculelor, pierderile anuale se ridică la 35 de miliarde de dolari. De aici creşterea şomajului, reducerea producţiei şi diminuarea rolului Iranului în regiune.

Sancţiunile Washingtonului şi Bruxellesului sînt menite să submineze programul nuclear iranian prin intermediul reducerii veniturilor provenite din vînzările de petrol, principala sursă de bani a Iranului. Occidentul este de părere că acest program are drept obiectiv final crearea de arme nucleare. Cu toate acestea, Teheranul insistă că programul are un caracter paşnic.

Totodată, Occidentul nutreşte în mod întemeiat temerea că dezvoltarea de tehnologii nucleare în una dintre ţările islamice va face în mod automat din aceasta un lider al întregii regiuni. Principalii oponenţi ai Iranului în Orientul Mijociu (OM) sînt Arabia Saudită şi Qatarul, activ susţinute de Washington şi Londra.

Qatarul, în spatele căruia se află Marea Britanie, încearcă prin toate forţele să-şi majorează rolul în lumea islamică, susţinîndu-i activ pe rebelii sirieni cu arme şi bani. Aceasta este o problemă de angajament politic. Lobby-ul qatarian are o mare influenţă în Occident şi acesta încearcă să modifice situaţia politică în regiune.

O altă cauză este cea politică, ce capătă o importanţă deosebită în contextul posibilului atac american asupra Siriei. Autorităţile iraniene consideră Damascul aliatul lor şi declară că nu-l vor lăsa pe Assad la ananghie.