SUA implementează scutul antirachetă într-un context NATO

Agerpres
Preşedintele Obama este hotărît să protejeze SUA, forţele americane dislocate, aliaţii europeni şi partenerii săi împotriva pericolului crescînd reprezentat de rachetele balistice. În septembrie 2009, la recomandarea ministrului american al apărării şi şefului Statului Major Interarme, Obama a anunţat Abordarea Adaptativă în Etape a apărării antirachetă în Europa (EPAA), pentru a oferi această protecţie mai devreme şi mai cuprinzător. În ultimii doi ani, lucrînd împreună cu aliaţii din NATO, administraţia a făcut progrese semnificative în implementarea acestei abordări, iar SUA sînt pe cale să realizeze jaloanele evidenţiate de preşedinte, se arată într-un document al Biroului secretarului de presă al Casei Albe.
“Pentru a o spune simplu, noua noastră arhitectură de apărare antirachetă în Europa va oferi apărări mai puternice, mai inteligente şi mai rapide forţelor americane şi aliaţilor Americii. Este mai cuprinzătoare decît programul anterior; desfăşoară capacităţi care sînt demonstrate şi eficiente din punct de vedere al costului; susţine şi se bazează pe angajamentul nostru de a proteja teritoriul SUA împotriva ameninţărilor cu rachete balistice cu rază lungă de acţiune; asigură şi sporeşte protecţia tuturor aliaţilor noştri din NATO”, a declarat preşedintele Obama la 17 septembrie 2009.
Încă de la anunţarea EPAA, administraţia SUA şi-a făcut clară intenţia de a o pune în aplicare într-un context NATO. La Summitul de la Lisabona, din noiembrie 2010, NATO a luat decizia istorică de a aproba o capacitate de apărare antirachetă al cărei scop este de a oferi o acoperire şi o protecţie deplină pentru toate populaţiile, teritoriul şi forţele ţărilor europene din NATO împotriva ameninţărilor crescînde reprezentate de proliferarea rachetelor balistice.
Această decizie este în concordanţă cu eforturile SUA de a extinde şi întări poziţia NATO de descurajare împotriva gamei de ameninţări ale secolului XXI cu care se confruntă Alianţa. NATO a convenit, de asemenea, să-şi extindă comanda actuală de apărare antirachetă, control şi capacităţi de comunicaţii pentru a proteja populaţiile europene, teritoriul şi forţele ţărilor din NATO. Aliaţii au salutat la Lisabona EPAA drept contribuţie a SUA la capacitatea NATO de apărare antirachetă, precum şi contribuţiile voluntare suplimentare din partea altor aliaţi.
Există patru etape ale EPAA care urmează să fie puse în aplicare pînă la sfîrşitul acestui deceniu.
SUA au făcut progrese privind fiecare etapă şi sînt pe cale să îndeplinească obiectivele preşedintelui Obama stabilite în 2009.
Etapa Unu (perioadă de timp 2011) abordează ameninţările cu rachete balistice cu rază scurtă şi medie de acţiune prin desfăşurarea de sisteme actuale şi demonstrate de apărare antirachetă. Atrage după sine desfăşurarea sistemului de apărare antirachetă AEGIS (Aegis Ballistic Missile Defense – BMD) – nave echipate cu interceptoare de tip SM-3 Block IA. În luna martie a acestui an, USS Monterey a fost prima dintr-o rotaţie susţinută de nave desfăşurată pe Marea Mediterană, în sprijinul EPAA. Etapa Unu impune, de asemenea, desfăşurarea unui radar terestru de avertizare timpurie, pe care, recent, Turcia a convenit să-l găzduiască, ca parte a planului NATO de apărare antirachetă.
Etapa Doi (perioadă de timp 2015) va extinde acoperirea SUA împotriva ameninţărilor cu rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune prin desfăşurarea unei locaţii de interceptoare terestre, respectiv rachete de interceptare SM-3 în România, şi desfăşurarea unei versiuni mai capabile a interceptorului SM-3 (Block IB). La 13 septembrie, SUA şi România au semnat Acordul de Apărare Antirachetă Balistică. Odată ratificat, el va permite Statelor Unite să construiască, întreţine şi opereze locaţia terestră BMD din România.
Etapa Trei (perioadă de timp 2018) va ameliora acoperirea împotriva ameninţărilor cu rachete cu rază medie şi intermediară de acţiune printr-o locaţie suplimentară de rachete terestre SM-3 în Polonia şi desfăşurarea unui interceptor mai avansat SM-3 (Block IIA). Polonia a fost de acord să găzduiască locaţia interceptorului în octombrie 2009, iar în prezent, odată cu finalizarea procesului de ratificare în Polonia, acest acord a intrat în vigoare.
Etapa Patru (perioadă de timp 2020) va spori capacitatea SUA de a contracara rachete cu rază medie şi intermediară de acţiune şi potenţiale ameninţări cu viitoare rachete balistice intercontinentale (ICBM), la adresa SUA, din Orientul Mijlociu, prin desfăşurarea de interceptoare SM-3 Block IIB.
Fiecare etapă va include upgradări ale comenzii apărării antirachetă şi sistemului de control.
Atunci cînd preşedintele Obama a anunţat EPAA, el a salutat cooperarea Rusiei în domeniul apărării antirachetă. SUA au făcut progrese pe acest front, de asemenea. La summitul Consiliului NATO-Rusia (NRC) din noiembrie 2010, NATO şi Rusia s-au angajat să examineze oportunităţile de cooperare în domeniul apărării antirachetă. Cooperarea eficientă cu Rusia va spori eficienţa globală şi eficienţa apărărilor combinate antirachetă teritoriale şi în acelaşi timp asigură atît NATO, cît şi Rusiei, o mai mare securitate. Ca un prim pas, NATO şi Rusia au finalizat o evaluare comună a ameninţărilor cu rachete balistice şi au convenit că NRC va relua cooperarea în domeniul apărării antirachetă pentru teatrul de operaţiuni. Statele Unite şi Rusia continuă, de asemenea, să discute cooperarea în domeniul apărării antirachetă printr-o serie de grupuri de lucru la nivel înalt la Departamentul de Stat şi Ministerul Apărării.
Pentru a avansa, administraţia va continua să se consulte îndeaproape cu Congresul şi cu aliaţii din NATO pentru a implementa viziunea preşedintelui Obama, stabilită în septembrie 2009. SUA vor continua, de asemenea, să evalueze în mod riguros ameninţarea pe care o prezintă rachetele balistice, precum şi tehnologia pe care o dezvoltă pentru contracararea acestora.