Studiu monografic dedicat lui Dominic Stanca

    Volumul “Dominic Stanca – Studiu monografic” de Livia Ciupercă a fost lansat, de Editura Universalia, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române (MNLR).
Studiul monografic, prefaţat de poeta Doina Uricariu, se doreşte “un omagiu în memoria scriitorului român Dominic Stanca, la cei 85 de ani de la naşterea sa, un elogiu adresat înaintaşilor ardeleni care au păstrat flacăra vie a iubirii de neam şi ţară (observînd că prin opera lui Dominic Stanca eroii neamului românesc sînt evocaţi cu emoţie şi profundă responsabilitate artistică). De asemenea, potrivit autoarei cartea reprezintă “o invitaţie adresată intelectualităţii româneşti de a readuce în actualitate activitatea Cercului Literar de la Sibiu, a generaţiei numită “post-maioresciană” şi “post-lovinesciană” care a revigorat prin “manifestul” şi prin toată activitatea sa, un program etic şi estetic, în care pulsează prietenia şi solemnitatea spirituală, simţul patriotic şi conştiinţa valorilor pure”.
Academicianul Eugen Simion a susţinut că, de fapt, Dominic Stanca nu făcea parte din Cercului Literar de la Sibiu, scriitorul neconsiderîndu-se membru al acestei mişcări literare. “Dominic scria doar pentru plăcerea scrisului”, a spus Simion. Un apropiat al familiei Stanca, istoricul Radu Coroamă a afirmat că lucrările lui Dominic Stanca reflectă preocuparea scriitorului pentru istorie şi a spus că, graţie lui Dominic s-a “îndreptat” spre studiul istoriei.
Poet, prozator, dramaturg şi eseist, Dominic Stanca (1926-1976) se încadrează, ca scriitor, în linia Cercului Literar de la Sibiu – grupare literară care, încă din 1941, va susţine criteriul estetic în creaţia şi judecata literară.
Nepotul patern al lui Avram Stanca (1844-1916), preot protopop al Beriului istoric, patriot şi ziditor de Şcoală Românească (1877, la Petroşani), Dominic Stanca a creat un adevărat cult pentru locurile sfinte, de jertfă şi de destin viscolit, iar volumele sale “Hurmuzul jupîniţei” (1968), “Pentr-un hoţ de împărat” (1968), “Itinerar dacic” (1972) o dovedesc cu prisosinţă, avînd în vedere, mai ales, masivul volum postum “Timp scufundat” (1981), care cuprinde toată proza scriitorului.
Fiu al prof. dr. Dominic Stanca (1892-1989), ctitorul Spitalului de Femei (Cluj) şi scriitor memorialist (autor al romanului istoric “Între două fronturi”, 1935), Dominic Stanca a înţeles că istoria rămîne tema fundamentală, invincibilă în faţa oricărui val al politicului (mai ales, într-un timp de mare cumpănă istorică).
Poetul Dominic Stanca s-a format la umbra unor mari poeţi, şi nu întîmplător el este numit al patrulea poet al Cercului Literar de la Sibiu, recunoscîndu-se în creaţia sa acel filon melodic ancestral ce transpare din poeme, individualizîndu-l şi conferindu-i o aureolă specifică.