Straniul caz al domnilor Boc și Lincar

Primarul Emil Boc a intrat pe lista scurtă a celor care decid soarta unui antrenor, aterizând în mijlocul jucătorilor înaintea sau în mijlocul unui antrenament.

Referindu-ne strict la Cluj și având exemplele de la CFR Cluj,  Paszkany Arpad, Ioan Rus și, mai nou, Neluțu Varga, ordinea ultimilor doi fiind aleatorie, edilul orașului a descins marți seara la antrenamentul ”Șepcilor roșii” pentru a face ordine la echipă. Stresat îndeajuns de problemele cu metroul și de noul contract de salubrizare al orașului, edilul și-a spus că e timpul să-și ofere un moment de relaxare și să pună capăt, personal și în stilu-i caracteristic, dilemei în ce privește rămânerea sau nu a antrenorului Erik Lincar pe banca Universității, una care a consumat în ultimele zile multe energii și a dat naștere multor scenarii.

Rezultatele deloc bune ale echipei în prima parte a campionatului, doar două puncte strânse în șase meciuri, i-au trezit din letargie pe mulți dintre cârcotașii de meserie, care au rostogolit zile întregi teoria și nevoia urgentă de azvârlire a lui Lincar din Cluj. În lipsa unei reacții clare din partea conducerii clubului, presa s-a grăbit și ea să arunce în spațiul public nume de antrenori fără de care, vezi Doamne, corabia ar ajunge negreșit pe fundul mării.

Așadar, edilul Clujului și-a spus că e cazul să tranșeze discuțiile referitoare la acest subiect și, fără să ia în calcul că se putea face acest lucru prin intermediul conducerii clubului, a mers în mijlocul echipei unde și-a exprimat sprijinul fără echivoc pentru Erik Lincar, anunțând că acesta va continua ”pe termen nelimitat” la U Cluj. Ei bine, procedând astfel, Emil Boc a dat de înțeles că factorul sportiv nu are nicio importanță, el neavând, credem noi, și competențe în acest plan decât cel mult ca suporter, și că ce contează este doar protejarea banului public. De ce asta? Pentru că echipa este finanțată majoritar din banii clujenilor, fie ei suporteri ai Universității, ai CFR-ului, ai celor de la Sănătatea, sau ai celor care iubesc doar rugby-ul sau gimnastica artistică, de exemplu, și pe care-i doare-n cot de fotbalul lui Boc. Ori, prin descălecarea sa în mijlocul echipei, edilul a dat un mesaj clar: ”degeaba vreți voi demiterea antrenorului, pentru că ponoasele le trag clujenii”. Și, trebuie să recunoaștem, primarul n-a blufat deloc. Se vorbește că Lincar ar trebui să primească o restanță de 50.000 de euro, reprezentând bonusul de promovare în Superligă, la care s-ar adăuga plata în mare parte a salariului antrenorului ce mai are contract în toată regula până anul viitor, adică încă 70-80.000 de euro. Suma totală ar fi, deci, una frumușică pentru antrenor, dar și una care n-ar da bine deloc pentru bugetul orașului. Așa că, Emil Boc a ales mai degrabă să salveze partea financiară, decât cea sportivă, plan în care chiar e de discutat despre oportunitatea îndepărtării lui Lincar.

Nu mă număr printre cei care doresc schimbarea antrenorului Universității, și asta din mai multe motive. În primul rând, nu e deloc vorba de o catastrofă acum la U Cluj. Campionatul e abia la început, iar cazuri în care echipe considerate deja retrogradate după un început prost de campionat au revenit miraculos chiar în fruntea clasamentului au fost multe. Apoi, nu cred că Lincar trebuie considerat oaia neagră a echipei, că nu e el de vină că jucătorii n-au priceperea de a băga mingea în poartă, mai ales că jocul de până acum al echipei a atras mai multe laude decât critici din partea cunoscătorilor acestui sport. Și, în al treilea rând, dar nu cel din urmă, nicăieri n-a prea dat roade schimbarea antrenorului în plin sezon.

Doar în pielea lui Erik Lincar să nu fi acum. În urmă cu câteva luni era purtat pe brațe pentru miracolul revenirii Universității pe prima scenă fotbalistică, după șapte ani în care echipa a jucat pe ogoarele patriei. După începutul de sezon excelent, mașinăria lui Lincar scârțâie într-adevăr acum, dar nu la modul la care trebuie dusă musai la REMAT.

Să nu ne luăm după ce a zis primarul, că antrenorul va continua ”pe termen nelimitat” la U Cluj. Eu spun să luăm în calcul și orgoliul lui Lincar, care ar putea chiar el demisiona tocmai pe considerentul că a fost păstrat pentru a se salva niște bani.

Ultima oră: așa cum anticipam, orgoliul a învins banii lui Boc, iar Erik Lincar și-a dat demisia.