Ştefan Mihuţ, ,,Un mariaj cu viaţa’’, Ed. Astra-Dej, 2013

 În cuvîntul adresat viitorilor cititori ai recent-apărutei cărţi, Ştefan Mihuţ îşi propune să-i păcălească, îndemnîndu-i la o lectură pe care el ar dori-o plăcută, agreabilă. În ceea ce mă priveşte a reuşit şi datorită faptului că mai multe proze din recentul volum sînt inspirate dintr-o lume/perioadă pe care am cunoscut-o la fel ca scriitorul şi într-un areal comun. Din dorinţa de-a fi cît mai fidel reconstituirii culorilor acelor vremi, autorul foloseşte poate prea insistent limbajul specific satului/ zonei (ceea ce nu serveşte accesului într-un spaţiu diferit), iar redarea întîmplărilor/ evenimentelor nu-i întotdeauna prea departe de statutul de document, în defavoarea calităţii literare a textului…

Faptele şi redarea lor cît mai exactă contează: ,,Despre travaliul şi zbaterea întru zămislirea unei cărţi de beletristică sau din oricare alt gen al creaţiei literare şi nu numai, îţi mărturisesc, iubite cititor, că n-aş vrea să-ţi vorbesc şi chiar dacă aş face-o, tot nu m-ai crede. Iar cum tăcerea sau netăcerea mea n-are cum să te împiedice de a mă judeca şi cu atît mai puţin de a-mi aplica o dreaptă şi meritată pedeapsă critică, sînt pregătit să-ţi primesc sentinţa cu condiţia să nu o pronunţi înainte de a-mi cunoaşte… FAPTELE’’ – scrie autorul pe coperta a IV-a a cărţii.

Tematica este diversă, la fel tonul povestirilor: nostalgic, ironic, critic (în special cu oamenii şi năravurile lor în anii capitalismului neaoş…). Aşa cum remarca şi prefaţatorul, Ştefan Mihuţ, autorul prozelor ,,vesele şi nu chiar’’, a făcut încă un pas înainte în scrisul său (este şi autorul volumelor: ,,Candidat la fericire, 2004, ,,Cioburi de oglindă din viaţa noastră’’, 2008, ,,Labirintul din amurg’’, 2012) – un motiv în plus pentru care cartea merită citită.

Iulian DĂMĂCUŞ