Statele din fostul spaţiu sovietic nu vor adera la UE

Regnum

Este deja evident că Uniunea Europeană nu se mai poate extinde în acelaşi ritm frenetic ca acum 15 ani. Menţinerea stabilităţii într-o Uniune uriaşă este o sarcină complicată, iar primirea de noi membri ar face şi mai dificil acest obiectiv, a declarat expertul german Alexander Rahr, directorul ştiinţific al Forumului ruso-german.

În opinia sa, extinderea “clasică” a UE, aşa cum s-a derulat pînă recent, prin aderarea de noi state, a rămas în trecut, urmînd să-i ia locul o abordare nouă, complet diferită. Este vorba de acorduri de asociere, încheiate cu diferite state, precum şi acorduri privind statutul de partener privilegiat, cărora le va fi atribuit unora dintre ele.

“În principiu, acest mecanism prevede o serie de avantaje şi concesii, dar nu şi statut de membru propriu-zis”, prognozează Alexander Rahr, subliniind că ţările aspirante la UE, în special cele provenind din spaţiul postsovietic, nu vor mai vedea niciodată aderarea la Uniunea Europeană.

În acest sens, el a recurs la exemplul Turciei, despre a cărei şansă de aderare la UE se tot vorbeşte din 1963. “În realitate, nimeni din UE nu doreşte să vadă Ankara la el acasă, dar nimeni nu spune acest lucru pe faţă. Dimpotrivă, turcii sînt îndemnaţi să realizeze reforme şi încă reforme, fiind duşi de nas cu constatări publice de genul că “s-au înregistrat unele progrese”.

În acest context, Rahr subscrie ideii unor politologi ruşi, conform cărora o astfel de poziţie a UE va îndemna ţările din fostul spaţiu sovietică să se îndrepte spre Uniunea Euroasiatică, concepută de preşedintele Vladimir Putin.

În orice caz, consideră expertul german, ţările mici, spre deosebire de centrele geopolitice, au suficiente atuuri în mîinile lor. “Ţările mici s-au învăţat să-şi utilizeze destul de bine poziţia, astfel încît manevrează cu abilitate între giganţii politici, încercînd să obţină maximum de avantaje”, consideră el, adăugînd că unele dintre acestea o duc la ora actuală destul de bine, fără a nominaliza însă vreuna.

În ceea ce priveşte gestionarea pe viitor a Uniunii Europene, Alexander Rahr susţine că UE are două căi. “Fie întoarcerea la un sistem, care a fost şi înaintea prăbuşirii URSS, adică o piaţă comună, dar un nivel scăzut de centralizare politică, fie înaintarea pe calea unei integrări mai mari”, afirmă el, înclinînd că UE va opta pentru a doua cale de dezvoltare.

“În forma sa actuală, UE se confruntă cu provocări şi probleme enorme. Dacă înainte UE se dezvolta în mod stabil şi în condiţii de siguranţă, dispunînd de un potenţial economic remarcabil, considerîndu-se că acest progres va continua după principiul “încet, dar sigur”, astăzi pe piaţă apar noi jucători, cum ar fi ţările emergente, situaţia s-a schimbat radical”, constată politologul german, subliniind că UE nu vrea şi nici nu poate să stea pe loc, avînd nevoie să evolueze.

Astăzi, în Europa s-a dezlănţuit o criză serioasă la care se caută o cale de ieşire. Criza actuală este de natură financiară, mîine ar putea veni alte crize, iar UE nu poate la nesfîrşit să astupe găurile cu ajutorul fondurilor de rezervă. În acest sens, spune el, Franţa şi Germania se orientează spre crearea unor instituţii noi, mai centralizate. În afară de funcţia de ministru pentru afaceri externe (Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate), ar urma să fie creat un puternic Minister de Finanţe al UE