Stat versus cetăţeni în lumea de mîine

Financial Times

“National Intelligence Council” (NIC) din SUA şi-a publicat raportul cvadrienal privind cum ar putea arăta lumea peste 20 ani. Lansat la o conferinţă găzduită de Atlantic Council, cu sediul la Washington, “Global Trends 2030: Alternative Worlds” indică perspectiva ca cel puţin un miliard de oameni mai mult să intre în rîndurile clasei de mijloc.

Următoarele decenii se vor axa pe interacţiunea a două mutaţii de putere majore. Prima este cea din Vest către Est şi din Nord către Sud. Pînă în 2030, Asia va depăşi SUA şi Europa la cele multe măsurători ale puterii relative. Dar acest lucru nu este doar legat de China şi India. Mexicul, Indonezia, Turcia, Vietnamul, Iranul şi alte ţări au toate potenţialul de a deveni puteri semnificative. Aceasta este lumea post-Vest, iar SUA vor constata că este greu să convieţuiască cu ea.

Tendinţa mai izbitoare este refluxul de putere de la stat. Acest lucru are loc de ceva timp. Guvernele de pretutindeni au fost slăbite de globalizare, pierzînd puterea în faţa corporaţiilor multinaţionale, capitalului liber şi reţelelor transfrontaliere. NIC identifică o a doua schimbare – de la stat la individ. Raportul numeşte această împuternicire a individului un “megatrend”, o dezvoltare care va schimba fundamental modul în care sînt organizate societăţile.

În statele emergente, prosperitatea în creştere şi tehnologia comunicaţiilor gratuită emancipează sute de milioane de oameni care au fost pînă acum blocaţi în afara politicii. Femeile obţin aproape peste tot un acces mai mare la educaţie şi încep să aibă un cuvînt de spus în politică. Dar autocraţii de pretutindeni, precum şi liderii democratici din vechea politică de partid şi patronaj vor considera pierderea puterii drept extrem de destabilizatoare.

Unde este ameninţarea în această difuzare a puterii? Problema este că statele vor opera într-un peisaj internaţional mai fragmentat şi imprevizibil. Pe măsură ce lumea devine mai multipolară devine şi mai puţin multilaterală. Statele emergente sînt grijulii cu suveranitatea naţională. Politicienii din Vest au devenit reticenţi să cedeze puterea unor instituţii internaţionale.

Paradoxul este că acest lucru face totul mai greu pentru guverne să abordeze insecuritatea, fie ea economică sau fizică, care îngrijorează cetăţenii lor. Migraţia necontrolată, offshoring-ul economic, instabilitatea financiară, schimbările climatice, proliferarea armelor neconvenţionale, a criminalităţii transfrontaliere şi a terorismului – niciuna dintre aceste probleme nu se află la latitudinea statelor individuale pentru a fi rezolvată. Pentru a recupera puterea guvernele trebuie să acţioneze concertat. Pericolul este ca ele să caute, în schimb, să dea vina pe altcineva, alimentînd focul naţionalismului.