Starețul mănăstirii de suflet a regelui Charles din Muntele Athos conferențiază la Cluj

Starețul Mănăstirii Vatopedu, a doua în ierarhia mănăstirilor din Muntele Athos, va conferenția, marți la Cluj-Napoca în cadrul unui eveniment organizat de Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului în colaborare cu ASCOR Cluj-Napoca și Asociația Prietenii Bisericii Studenților și Universitatea Babeș-Bolyai.

Conferința va avea loc începând cu ora 20 la Casa Universitarilor, Sala Auditorium Maximum, de pe strada Mihail Kogălniceanu, nr. 5.

Arhimandritul Efrem Vatopedinul este părinte duhovnicesc și stareț al Mănăstirii Vatoped din Muntele Athos, Grecia, ucenic al bătrânului Iosif Vatopedinul. Mănăstirea a fost înființată în secolul IV de către Împăratul Theodosius I cel Mare, în cinstea salvării fiului său Arcadie de către Maica Domnului. Mănăstirea Vatopedu este una dintre cele mai importante edificii monastice din Sfântul Munte.

Se spune că împăratul Theodosie I cel Mare, în timp ce se plimba cu familia pe mare cu o corabie în apropiere de Muntele Athos, fiul său, Arcadie, a căzut în apă și au crezut că s-a înecat. A doua zi dimineața, l-au găsit în niște tufe, iar copilul le-a spus părinților că a fost salvat de o femeie. S-au gândit că a fost Maica Domnului, iar în cinstea ei au reconstruit biserica ce a fost distrusă de împăratul Iulian Apostatul. De acolo e și denumirea de Vatopedu. Sunt două cuvinte grecești: „vatos” înseamnă tufă, iar „pedi” înseamnă copil. Cu timpul, în jurul acestei biserici s-au strâns călugări și s-a format o viață monahală, dar a fost o întrerupere de vreo 70 de ani, prin secolul al X-lea, când pirații arabi au omorât o parte din călugări, iar pe cei care i-au lăsat în viață i-au dus în robie în Creta. Printre cei rămași în viață era și un tânăr pe nume Sava, care i-a văzut pe pirați că vin și a apucat să ascundă icoana Maicii Domnului împreună cu una dintre cruci și o lumânare aprinsă. A fost prins și dus și el în robie. După 70 de ani, trei aristocrați din Adrianopoli au hotărât să meargă la mănăstire. Aveau vreo 9000 mii de florini și i-au propus  Sf. Atanasie, care construia mănăstirea Marea Lavră pe atunci (prima mănăstire din Athos-n.r.), să participe și ei cu ce au și să rămână în mănăstire. Sf. Atanasie le-a zis că nu e nevoie și mai bine să meargă la Vatopedu. Așa au apărut cei trei ctitori. Între timp s-a eliberat și Creta iar părintele Sava s-a întors în Athos și le-a spus părinților de la Vatopedu că în urmă cu 70 de ani a ascuns icoana Macii Domnului în fântână. Când au deschis capacul au găsit icoana și crucea pe apă, iar lumânarea ardea. După 70 de ani, lumina era aprinsă! În prezent, icoana se păstrează în Sfântul Altar al Bisericii Mănăstirii Vatopedu, iar crucea e pe Sfânta Masă. Se păstrează și lumânarea originală, însă pentru că se ține aprinsă tot timpul, se pune ceară pe deasupra pentru a nu arde din ea.

Cât privește tezaurul Mănăstirii, acesta cuprinde nu mai puțin de șapte icoane făcătoare de minuni. Reprezentativ la Vatopedu este Brâul Maicii Domnului. Este făcut chiar de Maica Domnului din păr de cămilă și a fost împletit cu fir de aur de împărăteasa Zoe, soția împăratului Leon. A fost dăruit mănăstirii de împăratul Ioan Cantacuzino.

Tot la Vatopedu se păstrează capul Sf. Ioan Gură de Aur (†407). Cu totul interesant e că, deși au trecut 1600 de ani, capul Sf. Ioan are și acum partea stângă neafectată, inclusiv urechea, organ care, potrivit specialiștilor în medicină, ar trebui să putrezească foarte repede.

De acest loc de rugăciune athonit și-au legat numele și câțiva domnitori români. Ştefan cel Mare a făcut portul mănăstirii (arsanaua) și biserica din port, iar turnul în care se află biblioteca a fost făcut de Matei Basarab. Totodată, Alexandru Lăpuşneanu și Constantin Brâncoveanu au oferit numeroase danii așezământului monahal.

În Muntele Athos, rolul pe care domnitorii români l-au avut în susținerea activității monahale de aici este foarte cunoscut și apreciat. Nu întâmplător, la pomenirea ctitorilor, după trei sau patru împărați bizantini, urmează numele mai multor voievozi români. La Mănăstirea Vatopedu viețuiesc mai mulți călugări români. Mănăstirea atrage numeroși pelerini din spațiul ortodox, dar și din lumea occidentală. Printre cei care au călcat pragul lăcașului de cult athonit se numără actualul rege Charles al Marii Britanii. Se spune că Mănăstirea Vatopedu este locul din Muntele Athos preferat de actualul rege al Marii Britanii. Călugării spun că, în ultimii, ani, regele Charles a fost unul dintre pelerinii care s-au întors aproape an de an la Vatopedu și că acesta are aici un mic „domeniu” format dintr-o căsuță și un lac. Prințul venea cu vaporul și rămânea câte două săptămâni în fiecare vară.

Pe domeniul Mănăstirii Vatopedu se găsește chilia românească Sf Gheorghe de la Colciu. Aici s-a rugat zeci de ani părintele Dionisie Ignat, unul dintre cei mai cunoscuți părinţi duhovniceşti din Sfântul Munte. Născut în septembrie 1909, părintele Ignat ajunge în Sfântul Munte în septembrie 1926 împreună cu fratele său Gheorghie. În 1927 este tuns călugăr, iar în 1937 preia Chilia „Sfântul Gheorghe” din Colciu, pe care o reface din temelii şi de care nu se va mai despărţi niciodată. Trece la cele veșnice în 28 aprilie/ 11 mai 2004, la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani petrecuţi în Sfântul Munte.

Deși în ultimii douăzeci ani din viață îşi pierduse lumina ochilor, era văzător cu duhul, fiind căutat de mare mulţime de pelerini, printre ei numărându-se prinţul Charles al Marii Britanii, care l-a frecventat ani de-a rândul şi care a ţinut să fie prezent şi la înmormântare, în 11 mai 2004.

C. PURIȘ