Stând şi aşteptând… Moartea

RADU VIDA

Nu cu multă vreme în urmă, mergeam în transhumanţă, parcurgând sute şi sute de kilometri, trăgeam la coasă şi seceram în draci: şi fân, şi otavă, şi grâne. Munceam mai mult în aer liber şi trăiam cu slană, ceapă şi-o ţuică. În deplină sănătate. Acu’, că ne-am boierit, lîncezim la birou şi ne strâmbăm în faţa unui ghişeu care ne stresează, stăm cu fundu-n maşină sau în autobus, ne plimbăm prin mall-uri şi înfulecăm tot felul de E-uri. Cu inconştienţă.

E bine?

Nu cred. Din acest motiv s-au dezvoltat diferitele modele de turism, turismul… în turism, sălile de forţă, bazinele de înot: de dragul mişcării, vas’zică! Omul simte nevoia, la un moment dat, să-şi dezmorţească încheieturile. Dar, zic specialiştii, nu ajunge. Pentru că am pierdut tot mai mult din munca fizică a înaintaşilor, trebuie să suplinim… lipsa cu mişcare. 1 (una) oră pe zi, spune o recomandare a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.  Sau 150 de minute activitate fizică pe săptămână.

E greu?

Da. Cu siguranţă. Pentru că nu putem, n-avem chef, ne luăm cu problemele cotidianului, nu ne ajunge timpul, n-avem voinţă… Şi câte şi mai câte motivaţii, pentru un fleac: un pic de mişcare, acolo! Toţi ştim că ar trebui. Dar ne trimitem… copiii să facă sport (cei care mai au un grad de minte). Dar e vorba de cei de vârsta a 2-a, a 3-a, care au mai multă nevoie de mişcare. Vom trăi mai mult? Nu ştiu. Dar marele Shu Taira, judoka născut în Japonia şi trăitor în Spania spune că vom trăi mai sănătos. Că procentul celor care zac prin spitale şi sanatorii s-ar reduce semnificativ.

Dacă…

Repet: nu o minoritate care are timp, bani şi lipsă de altceva trebuie să facă mişcare. Ci masele. Oamenii. Cei mulţi. Toţi, cu alte cuvinte. Mai tot timpul vedem statistici, sperietori adevărate şi avertismente severe. Nu-i bine să lenevim! Să ne petrecem viaţa între birou, shaorma, beri, calculator şi televizor. Şi dohan. Ne adunăm la mort şi bem; mergem la greci şi mâncăm, luăm avionul spre malaezieni şi vizităm muzee la… francezi sau ruşi. E bine, dar nu suficient.

Tocmai din acest motiv, mi s-a părut extraordinară iniţiativa doamnei Elisabeta Lipă. Un plan de mişcare pentru toţi.  Sau, în orice caz, pentru cei mulţi. Cu suport financiar. Organizat. Au şi sărit ziarele: seamănă cu „Daciada”! Comunism! Dictatură! Au titrat cu litere groase şi ţipăt şuierat de şarpe – veto! Dar n-au spus că… statul nostru comod înseamnă aşteptarea fatalităţii bolii cardiace ischemice, a accidentului vascular cerebral, a diabetului de tip 2, a cancerului de sân sau de colon (am enumerat doar cele 5 boli de care vorbeşte OMS şi care, din lipsă de activitate fizică la nivel mondial, fac pagube de 67,5 miliarde de euro destinate costurilor de îngrijire şi a pierderilor de productivitate Cât un PIB mai mic, da hââââ!).

Nu are nici un rost să întreb (fie şi retoric) ce aveţi, fraţilor, cu Daciada? Ce rău a făcut? Ştiţi ceva despre această mişcare? E aşa un stereotip şi un dispreţ pentru toţi şi toate… Asta îmi aduce aminte de un vecin (burtă verde de bere stătută, dinţi stricaţi, cafele cu litru’ şi staţionar cât încape). N-a apucat 50 de ani. Dar, şi în ultima clipă râdea de „baletul” chinezesc numit Tai Chi Chuan, Un complet de mişcări ce pune în alertă energii, practicabil la toate vârstele şi… puterinţele. Mişcări pe care le exersează chinezii de milenii. Şi, alături de medicina lor tradiţională şi naturistă, se ţin sănătoşi tun.

Pentru toate aceste şi încă multe altele, risc şi spun: Bravo!, ministrului tineretului şi sporturilor. Nu-i nostalgie. Ci convingerea că, planul guvernamental va da roade. Iar mişcare de mase va readuce zâmbete.

Oricum se va numi acţiunea.