Spune-mi cum te cheamă ca să mă eglendisesc

Deunăzi mi-a captat atenţia un articol în care am citit, nu cu perplexitate, cunoscând posibilităţile…nelimitate ale românului de exprimare şi afirmare, că în 2017 au fost înregistraţi în România pitorească mai mulţi copii cu numele fotbaliştilor Neymar şi Messi. Bănui că cei doi nici măcar nu ştiu unde se află România pe hartă, dar ce vină au aceştia că unii “fură” curent sau n-au toate ţiglele pe casă.

Dragi copii, dacă buletinul vă face de ruşine, deşi aţi fost “compostaţi” ca biletele de troleibuz cu prenume celebre de actori, sportivi sau al unei mărci de maşini pe care tăticul n-a avut-o în posesie decât pe un poster lipit în baie cu aracet, alături de nuduri decupate din reviste XXX, cereţi socoteală părinţilor.

Onomastica (antroponimia) în spaţiul românesc s-a format şi a evoluat în plan istoric timp de secole şi milenii. Alegerea numelui a devenit o misiune dacă nu imposibilă, căreia numai Tom Cruise îi face faţă, atunci foarte dificilă pentru părinţi, în special pentru cei mai tineri. S-a perimat ideea continuării tradiţiei în familie, iar astăzi, Ion şi Gheorghe au rămas doar „vedete” ale bancurilor şi motiv de băşcălie. Nicolae nu se mai numără printre favoriţi, iar acolo unde, totuşi, mai este „îmbrăţişat” îl întâlnim în varianta franţuzescului Nicolas, alăturat „inspirat” comunului nume Pop. Rezultatul este o Dacie 1300 „încălţată” cu pneuri de Hammer. Poate nu este cea mai bună comparaţie, dar e prima care mi-a copt în minte.

În spaţiul românesc, după 1990, odată cu efectul globalizării, mulţi părinţi au ales pentru progeniturile lor prenume de actori din telenovele, sportivi ori „personalităţi”. Sunt la modă şi prenumele unor sfinţi. Am constatat că tot mai multe fete sunt înregistrate cu prenumele Nectaria, ca derivat de la Sfântul Nectarie din Eghina, cunoscut drept şi taumaturgul bolnavilor oncologici, dar nu numai. În cazul fetelor, Maria rămâne opţiunea numărul 1 şi este de înţeles de ce. Prenumele are o semnificaţie profundă, fiind expresia purităţii şi a bunătăţii, ceea ce a caracterizat-o pe Fecioara Maria, mama Mântuitorului Iisus Hristos.

Există români, şi nu puţini, care, din exces de zel sau de prostie crasă, fac din odrasle ţinta miştocăriilor şi miştocarilor, optând pentru prenume care stârnesc râsul în hohote. Totuşi, potrivit legislaţiei privind întocmirea actelor de stare civilă, ofiţerul de stare civilă are obligaţia, iar nu opţiunea, de a refuza motivat înregistrarea prenumelor ridicole şi caraghioase, care mai târziu pot afecta interesele copilului, din pricina unui moft al părinţilor. Desigur, în România restricţiile sunt relative, iar obligativitatea este…opţională, motiv pentru care în ultimii ani, în ţărişoara noastră au fost înregistrate prenume „colorate”, care îţi dau motiv să-ţi dai foc la cartea de identitate.

Dincolo de bizarerii, potrivit Institutului Naţional de Statistică, pe primul loc într-un clasament al celor mai utilizate prenume în spaţiul românesc rămân Maria, în cazul fetelor, respectiv Andrei, în cel al băieţilor. Semn că cel dintâi chemat la apostolat şi care, potrivit tradiţiei, a propovăduit Evanghelia pe meleagurile noastre, continuă să se bucure de evlavie din partea românilor, al căror ocrotitor a fost proclamat.

Cristian FOCŞANU