Speranţe la „Vox Napocensis”

Buchet de irişi-

seară de creaţie-n

aromă de ceai

Apropierea tinerilor de vîrstnici poate aduce beneficii ambelor categorii atunci cînd se stabileşte între ei o punte firească, fără inhibiţii, în abordarea unor teme atît de delicate cum ar fi profesiunea şi talentul. Întîlnirea mea de la Casa de Cultură a Studenţilor cu membrii Cenaclului de Creaţie Literară „Vox Napocensis” mi-a amintit de anii în care participam, ca liceană, la şedinţele Cenaclului Literar de la Casa de Cultură din Ploieşti alături de adulţi, profesori şi medici, împătimiţi de literatură. Aveam să înţeleg atunci că talentul moştenit de la tatăl meu, poet, era necesar, dar insuficient ca să pot să şi compun, că trebuie să perseverez, să mă instruiesc. Am avut dascăli de limba şi literatura română exigenţi şi cu dăruire pentru profesie, care m-au stimulat la vremea adolescenţei, cînd am început să compun poezie. Aşa îmi explic astăzi plăcerea cu care eu însămi descopăr cîte un talent literar la elevii cu care vin în contact. Mă bucur să ştiu că acesta se poate manifesta mai tîrziu în lumea magică a cuvintelor. Talentul tînărului Victor Constantin Măruţoiu, destoinicul preşedinte al prestigiosului Cenaclu clujean „Vox Napocensis” l-am intuit cu prilejul unui concurs de creaţie literară al elevilor de liceu. Mă bucur să constat că poetul de azi, membru al Uniunii Scriitorilor din România, îi conduce cu seriozitate şi pricepere pe cenaclişti. Coordonator în acelaşi timp al cenaclului literar-artistic „Traian Brad” de la Biblioteca Judeţeană clujeană „Octavian Goga”, el descoperă elevi cu preocupări de lectură şi creaţie literară care pot frecventa apoi, după admiterea la facultate, Cenaclul Studenţesc. La întîlnirea cu studenţii am remarcat puntea dintre cele două cenacluri, valorificarea formării iniţiale a elevilor în sala primitoare a Bibliotecii Judeţene. Este locul în care am poposit eu însămi în anii din urmă, cînd am înfiinţat şi am coordonat Cenaclul literar-artistic „Traian Brad”. „Vox Napocensis” cuprinde tineri talentaţi, frumoşi, cu entuziasmul specific vîrstei. E un cenaclu demn de toată atenţia, cu viitori creatori de literatură, participanţi de pe acum la festivaluri şi concursuri literare, organizate anual. De asemenea, aceştia publică în reviste literare prestigioase, obţin premii la concursuri de gen, reprezentînd astfel speranţe pentru Clujul literar şi nu numai. Am remarcat curiozitatea cu care studenţii doresc să ne cunoască pe noi, scriitorii formaţi în alte etape de dezvoltare a societăţii româneşti. La întîlnirea cu ei am simţit că îi interesează din lirica niponă bijuteria literară, haikuul. Sper că se vor apleca şi asupra acestui poem miniatural şi vor descoperi delicateţea versului care include frumuseţea elementelor naturii, a relaţiilor dintre ele dar şi dintre om şi natura atît de generoasă la noi. În Cenaclul „Vox Napocensis” înmuguresc speranţele, e bine să avem încredere în cei care îşi dezvoltă talentul într-un cadru adecvat, cu seriozitatea celor care păşesc de pe acum pe calea creaţiei literare.

Gabriela Genţiana Groza