SONORITĂŢILE DIAMANTINE ALE UNUI CONSACRAT OCTOGENAR: GHEORGHE MUŞAT

Rotunjind o frumoasă vîrstă, împătimitul de trilurile unui fascinant instrument, trompeta, Gheorghe Muşat îşi poate asuma un gînd consolator, nutrit de evidenţa unor revelatoare fapte de spirit care i-au brodat fertil existenţa. Se afiliază categoriei de muzicieni români consacraţi, cu o evoluţie constantă spre forme de exprimare tot mai închegate şi sugestive, cu satisfacţia de a se vedea major împlinit prin argumente curate ale vocaţiei, devotamentului şi conduitei personale.

L-am cunoscut şi preţuit pe durata unui extins interval de timp, în dublă ipostază: de component de bază al prestigioasei Filarmonici clujene şi memorabil om al cetăţii. Şansa descoperirii şi aprofundării apoi a unei durabile relaţii de suflet mi-a oferit-o mai întîi anturajul fascinant din atelierul reputatului pictor de obîrşie moldavă, Gheorghi Apostu, situat pe strada Mureşului 25, căruia îi savuram periodic, dincolo de nobleţea firii, fluxul exuberant al configuraţiilor sale cromatice. Puţin mai tîrziu m-a frapat cît de familiarizat era distinsul muzician Muşat cu universul fabulos al creaţiei maestrului Ion Irimescu, petrecînd clipe de neuitat în ambianţa muzeului memorial din Fălticeni şi determinînd un motivat gest al oficialităţilor clujene de a i se acorda sculptorului de rezonanţă universală titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca (1995).

Tot graţie eficientei implicări a strălucitului trompetist, înfrîngînd cu destoinică vervă multiple impedimente, o expresivă lucrare a maestrului Ion Irimescu – bustul magnificului dirijor Antonin Ciolan, ani decisivi ai vieţii activ în urbea academică de la poalele Feleacului, alt nume sacru al spiritualităţii româneşti – a fost transpus în bronz şi amplasat în Parcul central al Clujului, frecventat spaţiu al promenadelor meditative. În timpul din urmă, înflăcăratul discipol Muşat, stăpînit de un solid cult al înaintaşilor, avea să surprindă fruntaşii municipalităţii ieşene prin tenacitatea cu care a făcut posibilă civilizata restaurare a lăcaşului de veci din cimitirul „Eternitatea”, dedicat familiei Ciolan.

Dar încă un aspect extrem de spectaculos al unei bogate biografii de muzician avea să consemneze la Gheorghe Muşat o pasionată şi laborioasă preocupare de cronicar al unor momente culturale înscrise cu majuscule în istoria civilizaţiei contemporane. Reconstituind cu simţul proporţiilor şi respect pentru adevăr profilul intelectual exemplar al unor somităţi ale genului muzical, precum Antonin Ciolan şi Erich Bergel, a redat lumii suflul proaspăt al sonorităţilor purtătoare de cutezanţă, măiestrie, puritate şi lumină. Profund încîntat de umorul de tipică sorginte autohtonă care se degajă abundent din paginile uneia dintre cărţile sale recente – „De-ale muzicienilor şi nu numai…” (Ed. Grinta, 2010), aveam să trăiesc clipe de bucurie deplină lecturînd în manuscris evocări comemorative care vin să ornamenteze pragul generoasei sale vîrste de proaspăt octogenar.

Ani mulţi şi rodnici în perfectarea altor frumoase surprize! Al tău, cu drag,

Negoiţă LĂPTOIU