SOMEŞUL ŞI ORAŞUL

Ca şi alte oraşe urbea noastră şi-a localizat vatra în vecinătatea unei ape şi, chiar dacă debitul Someşului Mic nu este unul de talie mare, el a reuşit să satisfacă necesităţile pînă la actuala populaţie de peste 300.000 de locuitori. Dar, pînă prin secolul al XVIII-lea, Someşul a fost tratat ca un bun tovarăş de drum, respectiv aşezarea s-a dezvoltat cu precădere pe malul drept, folosindu-i ofertele de apă, igienă, forţă motrice pentru morile de măcinat sau emisar pentru apele uzate.

Dezvoltîndu-se, oraşul va trece şi pe celălalt mal, extinzîndu-se mai ales spre est şi astfel Someşul, împreună cu braţul său, Canalul Morilor (deschis în 1558), va deveni un ax al continuităţii în timp şi spaţiu. Un asemenea rol major nu se va regăsi ca atare şi într-un concept de devenire a oraşului. Unele lucrări de regularizare a cursului, cu taluzări şi îndiguiri, începute în sec. al XIX-lea, nu vor deveni o preocupare anume în “Regulamentul” din 1933. Nici prima gîndire de ansamblu a oraşului, din 1960, nu va vedea acest curs de apă mai mult decît ca o prezenţă utilitară. Atitudinea se va repeta cam la fel şi în schiţele de sistematizare (echivalentul Planurilor Urbanistice Generale) P.U.G de azi) dintre anii 1965-1987, deşi în 1979 am lansat termenul de “culoar” al Someşului Mic şi se concretizase (într-un studiu oficial din 1984) un concept privind spaţiile de agrement şi sport ale municipiulu. În 1990 primăria va comanda şi primi un nou studiu, “Municipiul Cluj-Napoca, zonele de agrement” (arh. V. Mitrea), în care se va relua intenţia din 1975 (inginerii Mircea Micu şi Zeno Spârchez) de a se trece la realizarea unui “sistem de spaţii verzi”. În cadrul acestui studiu, unde demersurile se eşalonau pe două etape, în prima etapă (alături de alte nouă obiective) se însera şi “stoparea investiţiilor de-a lungul culoarului Someşul şi al Canalului Morilor, spină a loisirului urban şi factor principal de microclimat”, iar în anexa 2 din acelaşi contract, se dădea şi lista proiectelor necesare pînă în anul 2000 şi anticipări pentru 2020. În 1993 se va comanda de acelaşi beneficiar studiul (predat în 1995) “Deziderate ale agrementului urban”, unde, printre cele 16 propuneri concrete, era şi “Crearea premiselor administrativ-urbanistice pentru ca acesta (culoarul Someşului) să devină spină a agrementului urban (cu măsurile ce decurg pentru circulaţia rutieră), axă majoră de compoziţie şi generatoare de axe secundare de interes”. Se adaugă, de asemenea, şi propuneri ca “Punerea în valoare (microclimate axe peisagere, factori de biodiversitate şi specificitate) a pîraielor Ţiganilor 1 şi 2, Popii, Becaş, Nadăş şi Chinteni” sau “Orientare spre Someş a zonei centrale şi a pieţelor publice existente sau a unora noi”, inclusiv noi scuaruri, promenade. Deşi existau aceste atenţionări, Planul Urbanistic General/P.U.G aprobat în 1999 n-a dat importanţa cuvenită tandemului Someş-Canalul Morilor, cu toate că lucrările hidrotehnice din amonte de oraş permiteau şi un eficace control al debitului.

În 2002 a apărut volumul “Municipiul Cluj-Napoca şi zona periurbană” al unor cercetători din Universitatea Babeş-Bolyai, alte instituţii şi Comunitatea Europeană. Aici a fost înserat şi studiul “Culoarul Someşul Mic şi structura urbană”, o aprofundare a preocupărilor anterioare ale subsemnatului.

După sublinierea rolului de articulare a celor şase componente ale “Sistemului urban de spaţii verzi” şi după reamintirea funcţiilor edilitare, sanogenetice şi de agrement ale Someşului, se mai adaugau şi alte favoruri oferite de Someş: *factor de coeziune şi continuitate în dezvoltarea urbană (direcţiile Gilău-Apahida-Jucu); *axă a locaţiei unor poli de interes major (municipal sau regional); * sursă, prin amenajări inteligente, a amplificării coeficientului de specificitate a municipiului (atît de necesar în competiţia de ierarhizare naţională, ce va deveni tot mai dură). La sfîrşitul anilor 90’, extinderea pistei aeroportului clujean va pretinde modificarea cursului Someşului în zonă, ceea ce putea fi un bun prilej de a se trece – măcar prin elaborarea unui proiect – la o acţine mai amplă privind ofertele acestui curs de apă în jumătatea estică a oraşului. Într-o astfel de perspectivă, am făcut o propunere (în 1998 şi publicată în 2002) de a se scurtcircuita două meandre ale cursului apei şi realizarea unui “Parc de canotaj Someşeni” (cu o pistă ce putea varia ca lungime între 1000 şi 2000 m). Ideea unei baze de canotaj/antrenament a apărut încă din 1936 (adiacentă actualului Parc Sportiv), iar în 1960 a fost reluată (cam pe acelaşi amplasament) în proiectul pentru Cartierul Eremia Grigorescu. Spre regretul proiectanţilor (arhitecţii Augustin Presecan şi Vasile Mitrea), din propunerea respectivă nu s-a realizat decît podul -stăvilar G. Garibaldi, neglijîndu-se decolmatarea bazinului, reconsiderarea malurilor şi construirea debarcaderului.

Lipsa unui aşa-numit “Plan albastru” a fost deci cauza că, şi la sfîrşitul sec. XX, acest binevenit dar al naturii-Someşul-a continuat să fie neglijat sau să i se readucă – prin acţiuni nechibzuite – multe din atu-urile ce ar fi favorizat o dezvoltare plenară a municipiului. Necazul este că, nici după anul 2000 şi pînă azi, nu avem încă un concept pluridisciplinar, aprobat de comunitate şi specialişti, privind rolul funcţional al Someşului atît pe teritoriul oraşului, cît şi în aria sa metropolitană, într-o perspectivă 2030 (cerută de U.E.) sau 2050. Şi, totuşi, s-a comandat de către primărie elaborarea unei strategii pînă în anul 2020… În schimb s-a apelat la specialişti olandezi, care să ne întocmească un proiect pentru un “Someş navigabil”, ca să plimbăm apa din ecluză (diferenţa de nivel de la intrarea Someşului în oraş şi pînă la ieşire fiind de peste 30 m!) pentru a transporta persoane sau produse?! Şi asta, cînd practica internaţională ne oferă o multitudine de reuşite.

Ce urmează? O suită nouă de gafe – de care nu ne vor ierta urmaşii -, începînd cu noul proiect de a mai încărca traficul (cu o nouă bandă auto şi afectarea vegetaţiei) pe tronsonul Teatrul Maghiar – Podul Garibaldi. Rămînem indiferenţi?

Arh. Vasile MITREA