Dincolo de acuzații: cum a abordat generalul Gheorghiță Vlad apărarea cibernetică a armatei

Calitatea de suspect a generalului Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Apărării, pentru presupusa săvârșire a infracțiunii de „complicitate la uzurparea funcției” este însoțită, în spațiul public, de informații privind presupuse angajări preferențiale în armată și de acuzații referitoare la existența unei vulnerabilități în domeniul apărării cibernetice, despre care s-a afirmat că ar fi fost menținută din cauza neglijenței profesionale a militarului cu cea mai înaltă funcție din armată.

Nu intenționez să mă pronunț asupra anchetei penale aflate în desfășurare și nici asupra acuzațiilor privind politica de personal, aspecte asupra cărora doar justiția și persoanele implicate pot aduce lămuriri. Mă refer exclusiv la una dintre afirmațiile apărute în spațiul public, aceea potrivit căreia generalul Gheorghiță Vlad ar fi manifestat pasivitate în domeniul apărării cibernetice. În această privință consider că pot oferi o perspectivă directă, diferită de cea prezentată până acum.

Cea din urmă acuzație, care vizează direct capacitatea șefului Apărării de a gestiona zona operativă, reprezintă, în fapt, o reluare a ideii că generalul Vlad nu ar fi reacționat corespunzător după atacul cibernetic din martie 2025 asupra sistemului informatic al Forțelor Aeriene Române, în urma căruia au fost compromise 67 de conturi profesionale de e-mail.

Mă consider eu însumi o sursă întrucât, timp de aproximativ doi ani, am fost martor direct al strădaniei generalului Vlad pentru consolidarea și protejarea infrastructurilor informatice ale armatei. Am urmărit acest proces nu doar în contextul incidentului din martie 2025, ci pe întreaga perioadă în care am lucrat în proximitatea actului de comandă.

Spațiul cibernetic este unul dintre cele cinci domenii operaționale principale, alături de cel terestru, maritim, aerian și spațial. Șeful Apărării primește zilnic informări privind evoluțiile de securitate din toate domeniile din zona de interes strategic, iar pentru situațiile relevante solicită analize suplimentare și măsuri operative imediate, orientate spre consolidarea capacității de apărare. Din ceea ce am putut observa, generalul Vlad se interesa cu predilecție de ce se întâmplă în spațiul cibernetic, cu atât mai mult cu cât dinamica domeniului era relevantă, cu un ritm mult mai mare decât cel al celorlalte domenii. Subliniez faptul că – în pofida surselor care au vorbit despre neglijență în acest domeniu – lucrurile au stat taman invers: atacurile cibernetice au fost tratate atât doctrinar, cât și în activitatea curentă, ca amenințări permanente la adresa securității naționale. Lecțiile identificate în conflictele și incidentele internaționale, precum și cele rezultate din exercițiile și misiunile proprii, erau integrate permanent în activitatea structurilor militare. În consecință, afirmația potrivit căreia subiectul ar fi fost ignorat nu corespunde realității pe care am cunoscut-o.

Generalul Vlad a urmărit în mod constant creșterea nivelului de protecție a infrastructurii informatice militare. Din punctul meu de vedere, rezultatele au rămas, în unele privințe, sub nivelul dorit, dar aici subiectul merită o cu totul altă analiză pentru că problema trebuie mutată de pe dorință („să vrei”) pe putință („să ai cu cine”, „să ai cu ce”  și „să ai unde”).

De-a lungul timpului, în special în perioada dezvoltării internetului în România, în armată au apărut mai multe subrețele informatice, dezvoltate neuniform, în funcție de specificul și posibilitățile fiecărei structuri. Ultimii șefi ai Apărării, iar în mod deosebit generalul Gheorghiță Vlad, au urmărit, în paralel cu fortificarea Comandamentului Apărării Cibernetice, integrarea treptată a acestora sub cupola unitară și protectivă a acestei capabilități defensive a armatei din spațiul cibernetic.

Atacuri cibernetice asupra infrastructurii informatice conectate la internet au loc aproape zilnic, cele mai multe fiind respinse. Totuși, sunt și atacuri care au succes, așa cum a fost acel grav incident din martie 2025, când rețeaua Forțelor Aeriene a fost breșată prin înșelarea de către hackeri a unui utilizator. În general, pe aceste rețele nu erau transmise date clasificate. Chiar și în această situație, incidentele au fost apreciate ca grave și tratate cu seriozitate cu atât mai mult cu cât – din analiza unei corespondențe profesionale, cu informații nedestinate publicului – un ochi avizat poate reconstrui imagini operaționale apropiate unor realități pe care orice armată le vrea ascunse.

De asemenea, aceste breșe nu au contaminat rețelele paralele de intranet ale armatei, cele care într-adevăr sunt destinate schimbului de informații clasificate. Din ceea ce am putut observa, consolidarea acestor sisteme a reprezentat una dintre prioritățile conducerii Statului Major al Apărării. Pe această linie, strădania generalului Vlad a avut succes. A fost chiar un motor de progres în domeniu, forțând trecerea în sisteme informatice cu un înalt nivel de clasificare, inclusiv a unor entități militare din afara structurii propriu-zise a forței armate, adeseori caracterizate de apatie instituțională.

Fără îndoială, justiția va face lumină asupra posibilelor infracțiuni pe linie „de personal”. Asupra posibilelor acțiuni neetice vor trebui să probeze cei îndreptățiți sau chiar șeful Statului Major al Apărării, dacă va decide să aducă precizări față de acuzele care i s-au adus.

În ceea ce privește însă activitatea operativă a generalului Gheorghiță Vlad în domeniul securității cibernetice, pot afirma că descrierea apărută recent în spațiul public nu corespunde cu experiența mea directă. Actul de comandă al șefului Statului Major al Apărării nu se desfășoară în izolare, ci împreună cu grupul său de comandă și cu alți numeroși colaboratori direcți. Din acest motiv, preocupările sau lipsa de preocupare pentru consolidarea securității cibernetice sunt aspecte care pot fi verificate cu relativă ușurință de către cei care au participat la procesul decizional.

Dan Crișan