Solitudine cu… urechea varză

RADU VIDA

Formula salvatoare: 60-60-60!

Nu-i glumă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează că se duce dracului scăriţa, ciocănelul şi nicovala. Ba chiar şi nervul cela sensibil la toţi şi toate, vestibulocohler are de suferit. De ce?

Răspunsul spune că mai bine de 1 miliard şi 1 sută de milioane de tineri din întreaga lume folosesc, cu mare intensitate, căştile de la telefoanele inteligente. Şi – vorba aia – bagă muzică! Tare. Cât să pice tencuiala de pe pereţii… interni ai urechii externe şi să vibreze la intensitate maximă toate canalele care… este. Şi, slavă domnului! – sunt destule, din cei care duc direct la tărtăcuţă. Acolo, unde se stabileşte dacă avem sau nu echilibru, dacă funcţionăm normal sau începem vizitele cu neuronul pe la psihiatru, dacă trecem pe regim de insomnie, agitaţie, ameţeală. Şi nu în puţine cazuri se întâmplă să ne pierdem momoria sau să avem o minte greoaie şi, în final, să ne pierdem auzul. Nu noi! Ci aceia dintre noi care ascultă muzică la câţi decibeli are drăcia cu microfon şi difuzorcu tot.

S-a făcut un studiu. Mai serios nu se poate. Pe 3826 de subiecţi. 1000 dintre ei s-au dovedit că aveau grave şi foarte grave probleme cu auzul, dacă ascultau 2-3 ore muzică tare la 80 de decibeli. La numai o jumătate de oră de audiţie, dar la 85 de decibeli, cinzeci la sută dintre subiecţi au înregistrat afecţiuni ale urechii interne. Iar la 89 de debibeli şi o oră de rock, să spunem, ne putem pierde auzul permanent după 5 ani.  Asta se întâmplă la personae cu vârste cuprinse  între 12 şi 35 de ani. Însă depăşirea decibelilor admişi, duce la surzirea şi alator multor personae vârstnice, spre exemplu, cele mai nocive zgomote fiind captate din amabientul străzii sau bârâitul autobuselor urbane.

Ca şi coordonatele fetelor frumoase şi… devreme acasă (la alţii!), dar aflate în clasamentele top model, cu scuzele de rigoare  (90-60-90 face ca alt organ să declanşeze salivaţia la bărbaţii, indiferent de vârstă) şi urechea are limite, care o fac să reziste multă vreme, în aşa fel încât îmbătrânirea să se facă în cele mai bune condiţii, iar auzul să fie cât mai puţin afectat. Regula lui 60-60-60, aşadar, se referă la ascultatul în căşti a melodiilor preferate la 60 la sută din volumul maxim al noilor aparate de vârât în urechi. Pe urmă, trebuie să avem grijă ca acest lucru să nu se prelungească. În nici un caz, peste 60 de minute, iar volumul să fie dat la doar 60 de decibeli sau mai puţin. Preferabil,  mult mai puţin!

Trebuie doar să conştientizăm că şi…trompa de elefant are duşmanii. Cât e ea de barosană. Ca să nu mai vorbim de trompa lui Eustachio. Şi timpanul. Şi…toaată anatomia aparatului auditiv. Iar urechea (internă sau externă – auri) e infinit mai sensibilă decât cel mai râvnit metal de pe planetă.Chiar dacă e doar o auriculă. Şi, dacă e afectată, pierdem plăcerea a peste 400.000 de sunete percepute de om. Trist, nu?

În loc de căşti, aşadar, mai bine să ascultăm, la liber, cum ar veni, un concert un, să savurăm un spectacol de clasă… Să punem în aplicare, cu alte cuvinte, vorba înţeleapt a  poetului (Cornel Udrea): ”Să petrecem, prieteni, hai s-o facem lată/ dacă, totuşi, lungă nu mai reuşim -/ cu-n desen pe suflet, cu o rimă dată/ cu femei frumoase, cântece şi vin”.

Sigur, vom trăi mai mult şi mai sănătos, dacă totul e ponderat cum trebuie şi ne vom putea bucura multă vreme de binefacerile cu care ne-a înzestrat natura. Repet: nu uitaţi de formula magică! 60-…

Altfel…