Solidaritatea care dezbină

Nu se poate!

E de-a dreptul inadmisibil să-ţi pui mintea la lucru şi să inventezi tot felul de taxe. Când credeam că am scăpat de fumărit, căminărit, de birul pentru fata care se mărită în alt sat, de… alte şi alte mizerii inventate pentru ca unii să trăiască bine, iar alţii să susţină această bunăstare. Luând cu polonicul din sintagma cruntei sărăcii. Când toate astea, şi încă multe altele, le credeam îngropate în alt ev, iată că minţi perverse opintesc în a pune noi şi noi taxe pe fiecare părticică a existenţei noastre.

De la o vreme, se face apel la solidaritate.

Că, vezi doamne!, unii pot şi alţii nu. Întrajutorarea n-am inventat-o noi şi, credeţi-mă, practicarea ei corectă are efecte de-a dreptul miraculoase asupra individului şi comunităţii. Până şi claca era mai bună, din moment ce munceai – e drept, gratis – pe pământul altuia, doar pentru că tu nu aveai pământ, iar el avea aşa de mult încât nu răzbea singur. Măcar în această formulă ţi se răpea forţa de muncă şi timpul, fără ca tu să beneficiezi de acest consum în folosul altuia.

Acum?

Ţi se iau banii. Nici mai mult, nici mai puţin! Tragi în jug ca boul, roboteşti după puterinţă şi voinţă, plăteşti şi în dreapta, plăteşti în stânga, pentru ca, în final, să afli că mai trebuie să fii solidar cu încă… 2 la sută. Solidar cu cine? Şi, mai ales, pentru ce? Cu hoţiile la nivel înalt? Sau cu incompetenţa celor care, cocoţaţi în vârful puterii, n-au alt gând decât să stoarcă şi ultima vlagă a pârliţilor?

Ba chiar şi cu hoţii dovediţi trebuie să fim solidari!

O firmă de turism a păgubit sute şi sute de turişti, lăsându-i de izbelişte în te miri ce colţ al lumii. Asta după ce oamenii au plătit pentru un sejur aici sau aiurea. Pungaşii au luat banii, au tras obloanele şi i-au lăsat pe bun-platnici să se… descurce. Iar ministrul turismului a anunţat că trebuie să facem un fond – cum altfel? – de solidaritate.

Semnalul?

Dragi pungaşi? Pe cai! Condiţia ca ăi mulţi să contribuie la nemerniciile voastre e să furaţi cât mai mult. Nu e vorba de o găină tăinuită. Sau o ceapă, săltată de pe taraba precupeţelor din pieţe. Pentru asta încasezi puşcărie cât încape. Raptul trebuie să fie mare, de proporţii care să impresioneze… ştiristele. Numai atunci poţi declanşa solidaritatea celor care au putere legislativă în acest sens. Plăteşti şi câştigi. Experienţa de a trăi într-o ţară bramburită. Acumulezi, însă, şi ură. Pentru că te-ai născut într-o ţară în care omul e bun doar pentru a astupa găurile bugetare pe care le fac alţii.

Radu VIDA