Sofia menţine rata sa de schimb fixă raportată la euro

Wall Street Journal

Guvernul bulgar a anunţat că îşi suspendă planurile de a adopta moneda euro, care fuseseră programate cîndva după 2015. Ministrul bulgar de finanţe, Simeon Djankov, a declarat că pentru moment nu vede niciun beneficiu de pe urma aderării la euro, ci numai costuri.

Djankov a declarat pentru WSJ: “Populaţia vrea pe bună dreptate să ştie pe cine va trebui să salvăm cu bani atunci cînd vom adera. Este prea riscant pentru noi şi nu este nici sigur care sînt regulile şi ce sînt susceptibile să devină într-un an sau doi”.

E greu să combaţi aceste preocupări. Poziţia Sofiei reflectă evoluţii recente din Europa, care au văzut lideri din zona euro folosind crizele cheltuielilor din state mediteraneene drept motiv de a face bucăţi acordurile fondatoare ale monedei unice, mai ales prevederea de a nu acorda ajutoare de salvare şi îndreptarea cu paşi mici spre o uniune fiscală alături de uniunea monetară.

Cine crede că acest lucru pare fără importanţă practică, atunci să aibă în vedere faptul că, în timp ce informaţia venită de la Sofia înseamnă că optează împotriva aderării la Mecanismul European al Ratelor de Schimb oficial, Sofia îşi menţine fixarea cursului monedei leva faţă de euro.

De ce? Pentru că a funcţionat. Bulgaria a adoptat o rată de curs fixă în 1997- iniţial fixînd leva faţă de marca germană – după ce Banca centrală a răspuns la prăbuşirea URSS, iar sistemul bancar bulgar cu o serie de deprecieri. Inflaţia a fost cu cifre triple, iar în 1996 leva a scăzut cu 560%. Pînă la sfîrşitul acelui an, venitul mediu din Bulgaria a fost de sub 30 de dolari pe lună.

Fiecare leva în circulaţie a fost de atunci susţinută 100% de rezervele valutare de la Banca Naţională – mai întîi marca germană, iar din 1999 euro. Acest aranjament este cunoscut drept consiliu monetar şi este mult mai puternic decît o simplă fixare a cursului valutar, deoarece, în principiu, sub un consiliu monetar, Banca centrală poate face faţă oricărui atac speculativ asupra leva, acceptînd leva în schimbul euro pe care banca îi deţine în rezerva sa.

Reformele economice au permis şi încurajat cîştigurile reale de productivitate, nu inflaţie, care a fost limitată la o singură cifră aproape în fiecare an începînd din 1997.

Consiliul monetar din Bulgaria a obligat, de asemenea, guvernul ţării să controleze cheltuielile, în contextul în care Banca centrală nu este liberă să tipărească bani pentru a sprijini împrumuturile guvernamentale. Bulgaria astăzi nu numai că ar îndeplini criteriile Tratatului de la Maastricht pentru aderarea la zona euro, ci ar fi şi unul dintre membrii-star, cu datoria publică de mai puţin de 20% din PIB. Semnatarele Tratatului de la Maastricht au convenit constrîngeri fiscale similare, dar le-au încălcat încă de la început. Rata fixă a Bulgariei faţă de euro şi cerinţele sale interne de rezerve au eliminat această alegere.