Sociologul Ioan Hosu despre cea mai lungă criză politică din ultimii ani: „Actorii politici urmăresc doar securizarea accesului la putere, chiar cu costuri sociale uriașe”

Într-un interviu acordat ziarului Făclia de Cluj, sociologul Ioan Hosu analizează cauzele profunde ale instabilității actuale, eșecul reformelor din PNRR și consecințele economice directe asupra populației. Universitarul explică de ce partidele de tradiție pierd teren în favoarea formațiunilor antisistem și suveraniste, critică lipsa de dialog instituțional și comunicarea întârziată a Palatului Cotroceni, avertizând că absența unui proiect clar de țară adâncește neîncrederea cetățenilor și împinge electoratul spre un vot masiv de protest.

Rep: Domnule profesor, peste câteva zile se împlinesc 5 luni de când România traversează cea mai lungă perioadă de criză politică de după ’89, care a apărut odată cu demiterea Guvernului Bolojan prin moțiunea de cenzură din 5 mai. Cum vedeți cauzele care au dus la această situație și care sunt factorii care au pavat drumul spre această criză?

Ioan Hosu: Situația e una, așa cum ați descris-o, nefericită și are consecințe multiple pe plan social, politic, economic. Acesta-i palierul intern, dar și în palierul extern. Aici vorbim de relațiile pe care le avem la nivelul Uniunii Europene, la nivelul investițiilor pe care România își propune să le atragă.

Situația e generată de lipsa unei înțelegeri adecvate la nivelul liderilor partidelor politice care au ajuns în Parlamentul României. Aici aș folosi cuvântul compromis, dar în sensul, să spunem, pe care îl găsim în originea latină: promisiunea comună. Oamenii aceștia au uitat că trebuie să respecte o promisiune comună făcută electoratului și această lipsă de înțelegere, într-un context problematic extern, dar și intern, produce rezultatele astea: o instabilitate care durează de aproape 5 luni, cu costuri sociale și politice majore.

Și aici ne referim la modul în care e percepută societatea românească în plan intern de către electorat — migrarea către formațiuni antisistem —, dar și în plan extern, această instabilitate. În plan exterior, probabil cel mai ilustrativ exemplu este PNRR, unde s-a pierdut aproape un miliard, pentru că un guvern interimar nu avea capacitatea și puterea să adopte măsuri sau să reformeze, tocmai din lipsa de legitimitate.

Cauza, din nou, se pare că formulele astea pe care le adoptă Germania, cordonul sanitar de a securiza politic și economic societatea, nu funcționează în România. Miza e una de supraviețuire politică între cicluri electorale și calculul făcut prin prisma scorului pe care îl obții în alegeri și mai puțin al interesului general pe termen lung. Și, vă spun, gândirea asta fragmentată la nivel de decizie politică la vârf — Guvernul sau relația palatelor Victoria și Cotroceni — se răsfrânge negativ asupra populației: în lipsa de încredere, în incapacitatea pe care o percepe opinia publică, incapacitatea de a guverna eficient, de a veni cu soluții.

Situația asta de tranziție nu creează confort, ci creează mai degrabă frică, instabilitate, lipsă de predictibilitate, dacă vorbim aici de relația cu investitorii. Deci, efecte negative. Pozitiv, mie mi-e foarte greu să văd ce se întâmplă. Măsurile Guvernului Bolojan au dus la o scădere a deficitului din țară, dar s-au soldat cu costuri sociale mai mari: inflația a crescut, șomajul, scăderea investițiilor directe în România în ultimele luni, în ultimul an.

Premierul vrea să ne spună nu doar cât tăiem și ajustăm, ci și ce se întâmplă după. Când scăpăm de… sau să-mi dea un orizont de așteptare pozitiv pe care să-l pot verifica, nu doar măsurile care țin de costuri, pe care le suportă fiecare dintre noi.

Rep: Austeritate.

Ioan Hosu: Austeritate, da. Din nou, vorbim de austeritate. Ca și în anii 2000, acum, cuvântul la modă e ajustare, reformare. Și aici eu cred că situația asta e accentuată și de o reformare în cadrul PNRR destul de prost gestionată.

În preaderarea la NATO și UE am avut procese de reformare pentru instituții fundamentale și absolut importante pentru traseul euroatlantic al României — Armata Română, educația, demilitarizarea poliției. Toate aceste reforme au fost introduse într-o logică partenerială cu instituțiile, a dialogului. Vorbeam despre informare, consultare, decizie și acțiune împreună.

În timpii relativ scurți pe care i-am avut, România a avut povestea cu PNRR-ul în următoarea situație: Guvernul sau Președinția gândesc proiecte de reformă cu jucători mari, instituții mari din România, fără să aibă o consultare și un dialog bazat pe o acceptare comună. Și de aici vine rezistența pe care o întâlnim în anumite zone.

Și vedem conflictul care se întâmplă, foarte vizibil, în zona justiției. Din nou, vorbim de o imagine care apare negativ în spațiul public: neîncrederea în justiție. Asta e foarte greu, când există această temere că statul nu mai joacă corect, că joacă după politică. Aici nu am vrut să dezvoltăm prea mult, pentru că știm situațiile de după anularea din decembrie 2024 și tot ce se întâmplă după.

E un context în care cooperarea între instituții funcționează relativ prost, partidele politice nu reușesc să găsească un numitor comun, efectele sunt o neîncredere aproape generalizată în instituțiile statului. Investiții sau bani europeni începem să pierdem, pentru că acest climat de insecuritate, de conflict și de încredere scăzută produce efecte negative, asta-i sigur.

Dacă mă întorc la întrebare și cu asta închei: da, cum au fost cele 5 luni? Complicate și cu efecte care nu se corectează în următoarele 2-3 luni. Efectele vor fi de durată și ne apropiem de 2027, care e aproape an preelectoral, și lucrurile probabil o să reintre în logica competiției electorale.

Rep: Care ar fi principala concluzie care se desprinde în contextul acestei crize?

Ioan Hosu: Partidele mari, tradiționale, vizibile în ultimii 35 de ani, PNL și PSD — ne uităm și la datele din sondaje și la scorurile obținute —, sunt ușor erodate și sunt într-o puternică competiție cu formațiuni politice nou apărute. Iar acest proces nu cred că se va opri. Partidele politice apărute recent, dacă ne gândim în ultimii 3, 5, 10 ani, vor continua să se întărească și poate mai vedem și alte formațiuni politice care apar.

Procesul ăsta de fragmentare a clasei politice, nespecific românesc, se întâmplă și în alte locuri.

Nu suntem americani, cu un sistem bipartid, cu două partide mari. În Europa, uitați-vă și la Italia, și la Spania, și în Olanda: apar formațiuni noi care reușesc să atragă atenția. Asta e peisajul politic.

Oare — și asta e întrebarea, fiecare dintre noi ne putem întreba — oare partidele mari de tradiție mai reușesc să mai livreze o viziune care să fie susținută de categorii tinere, de oameni care au trăit și trăiesc șase luni în Grecia, șase luni în România? Avem o diasporă importantă, câteva milioane, trei milioane, care experimentează o viață socială, politică și economică și în alte părți în Europa și fac comparații. Deci, oare se adresează real și consistent diasporei?

Ne întrebăm, desigur, că nu e doar registrul simplu al unor ajustări de politici macro care să ridice deficitul. Sigur că e important, că acest deficit ține de costul cu care ne împrumutăm: cu cât e deficitul mai mare, costul împrumutului va fi mai mare. În fine, vreau să subliniez atât: revenind, partidele politice trebuie să se gândească serios la traseul până în 2028, pentru că alegerile din 2028 pot schimba fundamental modul în care arată arhitectura Parlamentului și pot asigura intrarea la guvernare a unor formațiuni care în momentul ăsta sunt în opoziție. Despre asta vorbim. Deci miza e intrarea la guvernare a formațiunilor care în ultimii 4-5 ani au surprins prin creșterea de scor.

Rep: După schimbarea legii partidelor, prin care s-a permis înființarea de formațiuni politice cu cel puțin trei membri, au apărut peste 200 de formațiuni noi. Dar o mare parte dintre acestea au ca proiect, doctrină sau programă componenta suveranistă, patriotică, să zic așa. De unde tendința asta de a acapara scena politică prin astfel de formațiuni?

Ioan Hosu: Acum, încercând o explicație la minut și foarte rapidă, vorbim aici de niște schimbări de atitudini și de preferințe nu doar la nivel românesc, ci și la nivel european, e o tendință. Există o oboseală față de ceea ce se numește democrația liberală. Societățile, sau mă rog, perspectiva asta a democrației liberale vine cu niște costuri, costuri pe care anumite segmente, anumite publicuri din societate nu mai sunt dispuse să le accepte.

Există o imagine în care politicienii mainstream sau de pe scena tradițională sunt percepuți ca fiind corupți, cu prea multă putere și rupți de realitate. În primul rând, vorbim aici despre o distanță percepută foarte mare între cetățean și politicianul de carieră, care e perceput bogat, corupt, influent și fără legături cu firul ierbii.

Cei care vor să spargă această barieră și vor să intre în atenția publicului vin cu un discurs ușor populist: „Eu sunt de-al vostru, eu vă înțeleg”. După care, sigur, unii se duc spre discursuri radicale de dreapta sau de stânga. Prima cauză pe care și studiile, și noi o putem identifica: un discurs democratic gol de conținut, mult prea birocratic, mult prea ermetic, închis, versus un discurs populist care se duce către om și îi câștigă atenția și încrederea.

După aceea, liderii politici de acolo devin și ei… că i-am văzut și în Italia, și în Franța, și în alte locuri, au probleme și cu justiția. Deci puterea corupe. Cu cât ajungi mai sus, tentația apare și consecințele le vedem. Deci nu există persoane incoruptibile nici în rândul acestor suveraniști, nu despre asta vorbim.

Dar, cel puțin pentru moment, există o reacție de a respinge vechiul mod de a face politică, indiferent de costuri. Cred că această tendință se va păstra, se va consolida, poate se va dezvolta. Vedem ce se întâmplă în aceste momente în Germania, vedem alegerile viitoare cum se vor duce, vedem datele din sondaje din Franța.

Va fi un context interesant de urmărit, mai trece doar un an și suntem într-o logică de precampanie.

Rep: Revenind la situația politică actuală, sunt premise pentru revenirea la normalitate în perioada imediat următoare? Deja știm că a fost desemnat un alt premier, urmează să primească votul în Parlament sau să nu-l primească. Sunt șanse pentru a intra în normalitate?

Ioan Hosu: Eu cred că deja situația asta de criză e normalizată. Am văzut bine, deci eu nu cred că sunt așteptări foarte mari în momentul acesta.

Sigur, costurile astea pot să vină în altceva. La iarnă le vedem mai crud: costurile cu încălzirea, cu transportul. Costurile astea cresc. Pentru că tot ce am semnat în ultimii ani s-a întâmplat, desigur, pe fondul crizei energetice, al războiului din proximitate. Toate astea au dus la niște costuri mari. Lucrurile astea au lovit dur, pe lângă ce înseamnă închiderea unor sectoare. Zona de automotive din România se restructurează pentru că se restructurează țara-mamă, Germania. Asta înseamnă zeci de mii de locuri de muncă care intră într-un program de restructurare.

Lucrurile astea creează frică. Frică să nu-ți pierzi locul de muncă, că îți scade puterea de cumpărare, renunți la lucruri ca să-ți plătești energia, transportul. Urmează o ușoară pauperizare pentru categorii care se află în zona salariului mediu sau mic. Asta, sigur, temele astea vor fi exploatate de unii și de alții. Fie că e vorba de partidele de opoziție, fie că e vorba de cei care sunt la guvernare și joacă la două capete: suntem în Guvern, dar criticăm Guvernul. Un mesaj ciudat și mulți români se întreabă: suntem în Guvern, luăm decizii, se votează, dar la prima televiziune sau la primul interviu criticăm Guvernul.

De ce fac asta? Exact pentru a rămâne relevanți pentru propriul electorat. Ori eu nu cred că se schimbă nimic în logica asta. Actorii politici rămân în aceeași logică: să-și maximizeze și să-și securizeze accesul la putere. Asta e miza pentru orice politician: nu să facă opoziție, ci să rămână la putere, chiar dacă sunt costuri mari la nivel de societate.

Rep: Totuși, până acum, în contextul acestei crize politice, a existat un câștigător politic? Cine a profitat cel mai mult de situația actuală? Cine-i câștigătorul? Cel care a provocat criza sau altcineva?

Ioan Hosu: În niciun caz, în cazul de față, cei care au generat această criză. Din sondaje se vede că nu sunt câștigători. Există un câștigător în rândul partidelor din opoziție, care s-au consolidat. Ei și-au stabilizat electoratul. Sigur, un plus-minus depinde de emoțiile unei săptămâni, poți să mai ai 2-3% în plus sau în minus. Dar există o consolidare.

Și există percepția asta că, da, există o opoziție la eternii cei care ne conduc. Și asta este un lucru simbolic. Chiar dacă e vorba de partide despre care poți să percepi că au un discurs antieuropean, nu e chiar așa. În anumite situații, la nivelul Parlamentului European, reprezentanții acestor partide votează cu partidele deja consacrate acolo. Dacă e vorba de interesul european, curentele politice mari din Parlamentul European încearcă de fapt nu să radicalizeze, ci să integreze.

Deci eu cred că, prin logică, și aici exemplul pe care l-am invocat anterior cu situația Italiei e bun în acest sens: nu au vrut să izoleze Italia, ci să o aducă mai aproape și să găsească canale de comunicare.

În fine, câștigătorii probabili, cei care au avut un bilanț pozitiv, au fost cei din opoziție, nu cei care s-au aflat la guvernare. Toată situația asta a dus la erodarea încrederii. Uitați-vă la cifrele de încredere în președinte din ultimele zile: se duc la vale. Și, sigur, încrederea în general și optimismul privind viitorul scad, apare o frică din ce în ce mai mare. Dar fricile astea se vor duce undeva: se duc într-un vot anti, din nou. Deci eu nu cred că zilele astea au produs ceva bun. De-aia-i criză.

Rep: Ar fi putut președintele să se implice mai mult să prevină această criză? Constituțional vorbind.

Ioan Hosu: Reacții mult întârziate. Reacțiile astea întârziate… am avut o comunicare publică extrem de reținută, cu absențe neexplicate de pe scena publică, chiar dacă erau situații în care era imperios necesară prezența acestuia în spațiul public.

Acum, din nou, lumea nu mai are răbdare cu tot ce se întâmplă în viața de astăzi. Târziu, foarte târziu vin reacțiile. În momentul în care lumea se așteaptă să vadă ceva — sigur, în august nu se uită la știri, că sunt concedii, dar mediul de afaceri sau partenerii internaționali nu au pauze. Nu putem sta să vedem în decembrie ce se întâmplă, sau în octombrie, sau în septembrie, să așteptăm să treacă vizitele agenților de rating și după aceea ne vedem, pentru că nu vrem să riscăm o criză.

Păi, intervenția trebuie să soluționeze o criză, nu să zici: „OK, n-am nicio șansă, deci nu mai fac nimic”. Oamenii ăștia ar trebui să înțeleagă că nu doar în campanie te bați să ajungi în funcție, ci și după campanie. În permanență, orice acțiune pe care o faci te poate abate de la traseu. Lucrurile astea se decontează și se vor deconta. Deși, sigur, câteodată oamenii uită. Peste doi ani de zile, dacă lucrurile o să fie extraordinare, o să uite momentul acesta. Dar contextele naționale și internaționale ne obligă să privim cu reținere și preocupare viitorul.

E o criză, nu e rezolvată. Nu avem certitudinea că se va rezolva cu noul premier. Abia astăzi se întâlnesc și negociază liderii celor două partide mari. Vor discuta astăzi cel propus cu actualul președinte de la PSD, deci de o săptămână încă nu se știe. Situația asta trenează. Președintele e la New York, se întâlnește cu diaspora… și ce facem? Oamenii așteaptă, dar la un moment dat se termină cu așteptările astea.

Rep: Deci o țară fără proiect, deocamdată.

Ioan Hosu: Da. Nu e o situație nouă, din păcate. Lipsa de proiecte cred că e o constantă în multe perioade postdecembriste. Au fost perioade când exista un obiectiv clar, cum a fost integrarea în NATO și UE sau Schengen. În rest, nu știu care sunt proiectele noastre.

Așteptăm. Așa sunt învățați de la cel mai înalt nivel: așteptăm să vedem ce se întâmplă, încă nu e foarte clar ce vrem să facem.

Rep: Vă mulțumesc mult!

Interviu realizat de Cosmin PURIȘ

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.