Şmen agricol

Radu VIDA

O precizare: aş vrea din tot sufletul ca iniţiativa liberalilor şi pedeliştilor să se împlinească. Adică, să se pună accent (şi) pe revigorarea agriculturii. De ce n-o să fie aşa? Pentru că, pur şi simplu, în condiţiile actuale, cînd România se află în buzunarul de la piept al Europei, pe post de…batistă neocolonială, aşa ceva nu se poate!
Să vedem ce spun liberalii.

Atît copreşedintele Alina Gorghiu, cît şi prim-vicepreşedintele Cătălin Predoiu au pledat pentru întărirea clasei de mijloc din agricultură, încurajarea comasării terenurilor şi punerea în comun a resurselor şi strîngerea relaţiilor dintre grupurile de producători şi consumatori. Marele defect al agriculturii noastre ar fi valoarea adăugată scăzută a produselor realizate în acest sector al economiei. Analiza, mult mai amplă şi pertinentă, este corectă. Se vede treaba că se cunoaşte exact ce necazuri există în agricultură şi în satele patriei. Ceea ce nu se potriveşte sînt metodele prin care noul partid liberal vrea să rezolve problema.

Nici un guvern postdecembrist n-a făcut nimic pentru agricultură. A lăsat doar ca jaful să fie desăvîrşit. Putem invoca diferite scenarii. Putem să acuzăm pe cine vrem. Cert este că, pentru a deveni competitivi în Europa, e nevoie de investiţi. Masive. Liberalii dau soluţia: din fonduri europene. Nu vreau să dezvolt prea mult subiectul, dar fondurile acestea nu vin pe agricultură. Asta pentru că nimeni nu vrea ca într-o Europă cu supraproducţie agricolă să se mai nască şi alte probleme. În tentativa lor de a păcăli cam jumătate din locuitorii acestei ţări, liberalii nu uită de faimosul prin noi înşine. Şi propun pentru investiţii şi fonduri ale bugetului de stat. Nici acest lucru nu se poate realiza. Din mai multe motive: FMI, Banca Mondială, Banca Europeană de Dezvoltare şi (foarte important) lobby-ul contra al tuturor statelor vest-europene. Există şi o a treia propunere: folosirea de fonduri private. Nici asta nu se poate pune în aplicare, pentru că, pur şi simplu, cine a vrut să investească în agricultură a făcut-o demult. Atunci cînd pămîntul, cel puţin pentru investitorii români, era mai ieftin, (Ca titlu informativ, pămîntul s-a scumpit cu 50% în ultimii 3 ani, şi de 25 de ori în ultimii 10 ani). Aşadar, cele mai bune terenuri sînt cumpărate: Racova (mai toată Moldova), Interagro (o bună parte din Muntenia) şi Grupul Maria (Banatul) sînt doar cîteva dintre cele care, astăzi, generează pe cei mai mari latifundiari ai ţării. Sînt şi alţii (în afară de Porumboiu, Ioan Nicolae sau Jihad El Khalik), care au cumpărat en gros şi folosesc afacerile în favoarea lor. Mă refer, în special, la străini, care au profitat de bîlbîielile statului în liberalizarea preţurilor la terenuri.

Fermieri puternici? Avem. Dar sînt străini şi ei au o sumedenie de avantaje pentru a nu avea nici o importanţă în economia generală a ţării. Iar dacă liberalii caută voturi, susţinere populară, e doar pentru că nu-i doare gura să promită.

Nu zic că nu trebuie încercat. Sau început. Dar investiţiile în agricultură par tot mai neatractive. FMI ne cere liberalizarea preţurilor la gaze şi energie; supraproducţia din ţările vestice vorbeşte de la sine de stavila pe care ne-o vor pune aceştia, la orice încercare de a produce mai mult şi mai ieftin. Iar sectorul de prelucrare a fost distrus şi la oraşe, darămite la ţară, unde, sincer, nici n-a existat! Iar aşa-zisul transfer de industrie şi servicii în agricultură (pe lipsa aproape totală a cercetării din domeniu) este o himeră. Dar, înveşmîntate cum trebuie şi prezentate cu limbă mieroasă de politicieni interesaţi, ideile pot fi interesante. Şi chiar pot păcăli mase mari de alegători. Pentru că toată povestea e ca promisiunea Raiului. Cîndva… Iar liberalii vorbesc despre scoaterea agriculturii din Iadul actual într-o viziune pe termen… foarte lung. Altcîndva…