Slujbaşii la stat doresc statul minimal al Monicăi Macovei?!

Ilie CĂLIAN

CALIAN„Noi sîntem români, noi sîntem români,/ Noi sîntem pe veci aici bune milenii. Numai că acum avem de a face cu două tipuri de globalizare: unul firesc, aparţinînd speciei umane, iar celălalt – corporatist – adică ţinînd de voinţa marilor stăpîni ai marilor corporaţii, adică ai lumii.

Petre Roman a început, în calitatea sa de cel dintîi prim-ministru al noii Românii, prin vînzarea către marile corporaţii a întregii economii a României: el a creat începutul “cadrului legal”. Au continuare “ţărăniştii” cu vînzarea “pe un dolar”. Iar apoi dezmăţul absolut, ajuns la “cel mai înalt nivel “începînd cu guvernarea DA (PD+PNL), din 2005. Acum, aflăm că economia României este, de fapt, pe butuci. Poveştile cu valoarea exportului sau a producţiei agricole – astea să le creadă proştii. În privinţa producţiei industriale, nu are rost să discutăm nici un minut: tot românul ştie că ţara asta nu mai are industrie. În privinţa agriculturii, dacă mai există oameni care nu văd realitatea, aceştia nu au ce căuta la cabinetele de specialitate: orb să fii, umbli primăvara şi nu mai simţi mirosurile livezilor.

Iar pentru ca România să ajungă în ultimul hal posibil, vine o cucoană, Monica Macovei, care se trudeşte să înfiinţeze un partid – care încă nu este înregistrat oficial la Tribunal, dar cu care a cîştigat nişte voturi la alegerile prezidenţiale (vi se pare normal?!) şi zice că vrea să-şi înfiinţeze un partid ultraconservator, pe linia unor hiperliberali americani, un partid care vrea stat minimal. Şi cine credeţi că se înfing ca membri?! Feluriţi aşa-zişi intelectuali de dreapta! Adică, ultraliberali – dar care, niciodată în viaţa lor, nu au riscat un leu pentru o întreprindere personală, ci au aşteptat bani de la stat. Şi îi aşteaptă şi acum. Bani de la un stat care ar trebui să nu existe. Păi, atunci de unde salariile, pensiile, asigurările de şomaj, de sănătate, învăţămîntul gratuit etc.!?

Oricît o să vă pară de ciudat, în partidul acestei doamne nu s-au înscris marii “capitalişti”, cei care ar avea, oarecum, dreptul teoretic să susţină “mai puţin stat”. Oare de ce?! În primul rînd, pentru că, evident, n-au încredere nici de doi bani în persoana respectivei şefe de partid. În al doilea rînd, pentru că nici ei nu cred – nici de doi bani! – într-o societate cu “stat minimal”. Dar, despre relaţia dintre globalizarea corporatistă, statul minimal (sau maximal) şi neocolonialism voi scrie data viitoare.stăpîni!” Chiar aşa?! Poate că vă amintiţi ce s-a întîmplat din 1990 încoace, adică de cînd femeile erau înnebunite să pună mîna, fizic, pe Petre Roman, (am fost de faţă la un astfel de episod!) cel care a declarat că industria României este un morman de fier vechi (şi a urmat “vînzarea” acelui “fier vechi” pe nimic) şi care a abrogat legea patrimoniului României (ce treabă avea el tocmai atunci cu patrimoniul României – nu erau alte probleme mai urgente?!) şi care, pe-o mînă cu anumiţi aşa-zişi “ţărănişti” a decretat distrugerea fizică (demolarea) ceapeurilor şi gostaturilor, şi care a deschis calea distrugerii economiei României pentru a favoriza “investiţiile străine”, prin vînzarea fabricilor pe un dolar… Dar vă mai amintiţi?! Majoritatea celor care au, acum, şi posibilitatea de a alege, şi posibilitatea de a investi, şi, mai ales, posibilitatea de a gîndi, nu-şi amintesc de ce şi cum şi cu ajutorul şi în folosul cui s-au pus “bazele” neocolonizării României – mai întîi, strict economică, iar acum şi în planul convingerilor şi practicilor celor tineri.

Desigur, ceea ce am scris mai sus poate fi considerat un “sos” despre care se ştie cum şi cu ce se mănîncă. În opinia mea, vă înşelaţi dacă credeţi că ce a început în 1989 s-a terminat deja. Dimpotrivă: aşa-numita globalizare continuă. Iar aici trebuie să facem o clarificare. De cînd există specia umană, ea a tins către globalizare. Cel mai bun exemplu îl reprezintă formidabila forţă a cîtorva dintre aşa-numitele rase ale lui “Homo sapiens – sapiens de a ocupa tot pămîntul, scoţînd din existenţa fizică alte specii umane, care, pe la vremea respectivă, ar fi avut, poate, şanse de a mai exista cîteva bune milenii. Numai că acum avem de a face cu două tipuri de globalizare: unul firesc, aparţinînd speciei umane, iar celălalt – corporatist – adică ţinînd de voinţa marilor stăpîni ai marilor corporaţii, adică ai lumii.

Petre Roman a început, în calitatea sa de cel dintîi prim-ministru al noii Românii, prin vînzarea către marile corporaţii a întregii economii a României: el a creat începutul “cadrului legal”. Au continuare “ţărăniştii” cu vînzarea “pe un dolar”. Iar apoi dezmăţul absolut, ajuns la “cel mai înalt nivel “începînd cu guvernarea DA (PD+PNL), din 2005. Acum, aflăm că economia României este, de fapt, pe butuci. Poveştile cu valoarea exportului sau a producţiei agricole – astea să le creadă proştii. În privinţa producţiei industriale, nu are rost să discutăm nici un minut: tot românul ştie că ţara asta nu mai are industrie. În privinţa agriculturii, dacă mai există oameni care nu văd realitatea, aceştia nu au ce căuta la cabinetele de specialitate: orb să fii, umbli primăvara şi nu mai simţi mirosurile livezilor.

Iar pentru ca România să ajungă în ultimul hal posibil, vine o cucoană, Monica Macovei, care se trudeşte să înfiinţeze un partid – care încă nu este înregistrat oficial la Tribunal, dar cu care a cîştigat nişte voturi la alegerile prezidenţiale (vi se pare normal?!) şi zice că vrea să-şi înfiinţeze un partid ultraconservator, pe linia unor hiperliberali americani, un partid care vrea stat minimal. Şi cine credeţi că se înfing ca membri?! Feluriţi aşa-zişi intelectuali de dreapta! Adică, ultraliberali – dar care, niciodată în viaţa lor, nu au riscat un leu pentru o întreprindere personală, ci au aşteptat bani de la stat. Şi îi aşteaptă şi acum. Bani de la un stat care ar trebui să nu existe. Păi, atunci de unde salariile, pensiile, asigurările de şomaj, de sănătate, învăţămîntul gratuit etc.!?

Oricît o să vă pară de ciudat, în partidul acestei doamne nu s-au înscris marii “capitalişti”, cei care ar avea, oarecum, dreptul teoretic să susţină “mai puţin stat”. Oare de ce?! În primul rînd, pentru că, evident, n-au încredere nici de doi bani în persoana respectivei şefe de partid. În al doilea rînd, pentru că nici ei nu cred – nici de doi bani! – într-o societate cu “stat minimal”. Dar, despre relaţia dintre globalizarea corporatistă, statul minimal (sau maximal) şi neocolonialism voi scrie data viitoare.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.